Dor de o justă stăpînire
Iași, capitală de război 8 decembrie 2011 Niciun comentariu la Dor de o justă stăpînire 35S-au rupt prea multe pagini din istoria zbuciumată a românilor, fără ca măcar să fi fost citite. Au trecut prea mulți ani în care Iașul nu a fost călcat de fiecare român în parte, din curiozitatea de a vedea o fostă capitală. Cert e că cel puțin acum este reședința culturală a întregii țări, care respiră prin cei care cîndva au răspîndit cîte un strop din ceea ce aveau de spus.
Oricît praf s-ar așterne, clădirile vechi nu vor conteni să trăiască prin umbra unui Eminescu sau a unui Topîrceanu care obișnuiau să se perinde pe străzile Iașului. Sub mîinile lor, cultura orașului a prins contur, iar urmașii au încercat să îl înzestreze. Dincolo de a fi capitala culturală a țării, puțini mai știu faptul că tîrgul de pe Bahlui cuprinde ctitorii ale trecutului de o mare valoare. Subțire este și grupul celor care știu că prima Horă a Unirii s-a jucat în Piața Unirii, iar aclamațiile erau făcute de manifestanții adunați în jurul statuii lui Alexandru Ioan Cuza.
Acum ne adunăm în Piața Unirii doar pentru că suntem conștienți că trăim într-un Iași, centru universitar. Nici măcar nu mai atingem cu privirea culmea statuii, dar ne place să ne așezăm cuminți la poalele ei. Mult am mai vrea să se ridice dintre noi un revoluționar care să lase ceva în urmă, dar nu avem destul curaj să o cerem. Ar fi nevoie de cineva să lase urme clare că pe întinderea unui oraș se mai poate ridica încă o capitală, mai vrednică și mai semeață decît cea care este într-adevăr la sute de kilometri depărtare.
Iar dacă nucleul unei națiuni s-ar alege după principii culturale, cu siguranță Iașul ar mirosi de departe a reședință. Adevărul e că strămoșii noștri au știut să discearnă mai bine între lupta pentru nevoia de schimbare și lupta pentru menținere pe linia de plutire.
Adaugă un comentariu