În căutarea jurămîntului pierdut
1001 de măști 28 februarie 2012 Niciun comentariu la În căutarea jurămîntului pierdut 0„Dacă fugim puțin avem șanse să ajungem la timp și să îi cunoaștem pe ceilalți participanți”, îmi spune Lucian în timp ce alergăm unduindu-ne printre mașinile parcate în fața Hotelului Traian. De departe, perechile de îndrăgostiți de pe bănci par să fi ieșit la o plimbare în cadrul căreia dragostea li se împletește cu gînguritul porumbeilor prezenți în Piața Unirii.
Spre surprinderea mea, singurii participanți la concurs sînt două cupluri, dintre care unul este format din niște vechi prieteni din copilărie. „Ne simțim ca acasă și în Iași, nu?” îmi spune Gabi strîngîndu-și tot mai tare iubita de mînă.
Vînătorii de dragoste
„Ideea de a participa la un concurs de Treasure Hunt e ca un alt mod de a arăta persoanei dragi că puteți face lucruri plăcute împreună”, spune zîmbind unul dintre organizatori după ce ne înmînează hîrtia pe care sînt trecute traseele sub forma unor ghicitori. Trebuie să admit că nu cunosc mai deloc străzile Iașului și că îmi e de ajuns să știu drumul către la facultate și înapoi către casă însă mă afund cu încredere în mîna coechipierului meu și pornim. „În cîteva săptămîni o să cunoști tot Iașul dacă mergem zilnic așa” îmi zice vesel Lucian, care grăbește pasul către primul obiectiv ce trebuie găsit. „Locul în care iubirea devine legămînt, iar un cuvînt devine jurămînt” este prima dintre provocările peste care trebuie să trecem împreună. Deși gîndul îmi fuge la jurămîntul din biserică, Lucian îmi reamintește și de formalitățile de la Starea Civilă. „Trăiesc în Iași de trei ani de zile, dar nu am nici cea mai mică idee unde ar putea fi”, îmi spune amuzat căutînd clădirea din priviri.
După cîteva minute în care ne dăm seama că timpul se scurge mult prea repede, iar primul obiectiv nici gînd să fie prin zonă, ne urcăm rîzînd într-un taxi. Cu o privire complice, taximetristul pare amuzat de situație și ne îndrumă prietenește să traversăm strada. Mult mai obosiți decît la început, încercăm să uităm de frigul de afară și facem o poză urmînd instrucțiunile scrise pe bilețelul găsit în fața clădirii în care oamenii își unesc viețile, apoi fugim în căutarea celorlalte locuri. Deși ajungem ultimii la finalul cursei și nici nu sîntem așteptați cu șampanie sau baloane colorate, ne bucurăm că am aflat unde este sediul Stării Civile. Nu de altceva, eram doar curioși.
Mădălina OLARIU
Adaugă un comentariu