82 de secunde de ură

Cînd am fost rugat să scriu pentru „Opi­nia studențească” despre atacul terorist de săp­tă­mîna trecută de la Parlamentul din Lon­dra, inițial nu am vrut să mă pronunț. Nu am cre­zut că părerea mea, ca britanic stabilit în Ro­mâ­nia, poate contribui cu ceva la dezbatere; cunoștințele mele despre terorism sînt limitate și am concluzionat că perspectiva mea asupra lucrurilor ar fi invalidă. Dar cînd va­lo­rile pe care le-am luat ca bune timp de do­uă decenii – libertatea presei, deschiderea grani­țelor și multiculturalismul – sînt amenințate de voci puternice și periculoase, trebuie să folosim fiecare oportunitate pentru a le apă­ra. Dacă nu ne folosim de aceste șanse, vidul de opinie ar putea fi umplut de voci care vor manipula evenimentul tragic pentru cîștig politic, voci care vor îmbrățișa naționa­lismul, islamofobia și disprețul față de o altă rasă.

În timp ce scriu acest text, ultimele date arată că cinci persoane au murit și o român­că se află internată în stare gravă. Khalid Ma­sood, un britanic de 52 de ani, a lovit cu un Hyundai 4×4 pietonii aflați pe podul West­minster din Londra, a ieșit din mașină și a înjunghiat mortal un polițist de 48 de ani, Keith Palmer. Ucigașul a fost împușcat fatal înainte de a putea intra în Parlamentul Ma­rii Britanii, „cursa” acestuia durînd doar 82 de secunde.

În mai puțin de 24 de ore după atac, ana­liștii de aripă dreaptă au încercat să preia con­trolul asupra narațiunii evenimentelor. Ținta lor: amestecul bogat de națiuni pe care-l repre­zintă Londra. Fostul lider al United King­dom Independence Party (UKIP), Nigel Farage, a aruncat vina pe „multiculturalism” și pe imi­grația musulmană în UK. Paul Nuttall, actualul președinte al UKIP, a spus despre pre­zen­ța musulmanilor în Ma­rea Britanie: „avem un cancer în comunitate și trebuie să fie eliminat”. Katie Hopkins, un editorialist de aripă dreap­­­tă, a scris în The Daily Mail: „multiculturalismul nu a func­ționat. Este un eșec i­mens și o min­ciu­nă enormă”. Între timp, candidatul pre­zi­den­țial Marine Le Pen a cerut închide­rea gra­ni­țelor din Franța.

Cei care se grăbesc să judece un eveniment care a acaparat atenția televiziunilor de știri pot fi siguri doar de două lucruri – părerile lor vor fi băgate în seamă, dar nu vor cunoaște în profunzime faptele pe baza că­ro­ra fac afirmațiile respective. Deși organi­zația teroristă Stat Islamic l-a revendicat pe Massod ca fiind un soldat, Poliția Metro­po­li­tană din Londra crede că a acționat pe cont propriu. Statul Islamic nu e un club de golf la care Massod avea un card de membru și plătea o cotizație lunară, iar organizația te­ro­ristă va exploata orice oportunitate pentru a forța crearea de disensiuni între musulmani și rezidenții statelor din Vest.

Marea Britanie se așteaptă la atacuri te­ro­riste, însă numărul celor de pînă acum a fost mic, cu un total de 62 de morți în ultimii 15 ani. Puțini vor să spună că este liniște în Ma­rea Britanie, o complezență care pare să in­vite un atac biblic, de proporții similare cu ale ce­lui din 11 septembrie 2001, și trivializează suferința familiilor celor decedați. Însă aceste morți par doar o zi obișnuită în Siria, poate chiar doar o oră.

Atacurile sînt următoarele: în iulie 2005, 56 de persoane au murit în trei atacuri coordonate în Londra, iar în 2013, două persoane convertite la Islam l-au omorât pe Lee Rigby, soldat, în capitală. Două alte inciden­te au fost în 2013, cînd un student ucrainean de extremă dreapta, Pavlo Lapshyn, a înjun­ghiat și omorît un musulman din Birmin­gham cu scopul de a provoca un „război rasial” și a încercat să bombardeze trei moschei și asa­si­natul de anul trecut al lui Jo Cox, Membru al Parlamentului Britanic și susținătoare a drepturilor imigranților, de către extremistul de extrema dreapta Thomas Mair.

Sînt două tabere: nebuni de extremă dreap­ta și nebuni islamiști, care ajung la crimă pen­tru a încerca să creeze atmosfera ce validea­ză părerile veninoase ale lui Nigel Farage sau Marine Le Pen. Însă această atmosferă nu este una care să rezoneze prin țară, ci doar se mu­lează pe un public deja cucerit. Reușește doar retoric.

Uitați-vă la victimele atacului din Lon­dra. Printre morți se numără un polițist, un pensionar de 75 de ani din sudul Londrei, care s-a ocupat cu curățatul geamurilor de-a lungul vieții, un profesor de spaniolă și engleză și un turist american, iar printre răniți se află un cuplu de români, trei tinere din Franța, un cetățean portughez care lucrează în sănă­ta­te, patru sud-coreeni, un polonez, doi greci, un neamț, un irlandez și 12 britanici.

Oricine decide să intre cu mașina în ce­tă­țenii din Westminster în timpul zilei știe că un astfel de măcel va avea ca țintă turiști și muncitori străini din toată lumea și cît mai variați.

Oricare ar fi fost intențiile uciga­șu­lui, acesta nu a fost un atac asupra Marii Bri­tanii, ci unul orientat către granițele libere și în­săși ideea de multiculturalism.

Text de Michael BIRD, editor al publicației online www.theblacksea.eu
Sursă foto: static4.libertatea.ro