A fost premiat un film nul din punct de vedere artistic
Cap în cap 6 martie 2012 Niciun comentariu la A fost premiat un film nul din punct de vedere artistic 14OPINIA VECHE: Cum vă explicați rezultatele de anul acesta la Oscaruri?
CRISTIAN TUDOR POPESCU: Cîteodată, în critica mondială, printre decidenții din jurii apar niște trenduri, niște mode, niște curente greu explicabile. Moda, la urma urmei, are o doză mare de irațional în diverse perioade ale omenirii. Așa se întîmpla și aici. S-a impus acest vintage pîrît sau retro pîrît, ăsta e curentul acum printre decidenții din juriile festivalurilor, care consideră că e de bontón așa, de subțirime intelectuală să-ți placă acest „The Artist”. Așa se explică faptul că a fost premiat un film nul din punct de vedere artistic, din punct de vedere al scenariului. Scenariul este nul, e o colecție de clișee fără nici un fel de inventivitate și fără distanță post-modernă sau parodică sau ceva de soiul acesta. Nu, pur și simplu se iau acele clișee și se asambleaza, e un film asamblat, fără valoare. Sigur, cu date tehnice remarcabile, imaginea, sunetul, dar valoarea lor deosebită, actuală din punct de vedere tehnic, faptul că ele sînt foarte bune nu servesc cu nimic filmului. Dimpotrivă, pentru mine au contribuit la senzația de fals, de chiar dezgustător – avînd în minte marile filme ale mutului, pe care le-am văzut cred aproape pe toate, pe cele importante, să vad această făcătură, această însăilare de clișee dată cu o spoială de pixeli.
O.V.: Considerați că Oscarul are și el un caracter de manipulare în societatea americană?
C.T.P.: Uneori, da, uneori, nu. De pildă, faptul că s-a dat la „The Artist” acum n-are nici o valoare. Dar în perioada Războiului Rece sau în anumite momente puteau fi văzute în distribuțiile de premii care se dădeau la Oscar niște tendințe din societatea americană. De pildă, corectitudinea politică legată de negri, legată de homosexuali. Nu întîmplător a apărut un film cum a fost „Philadelphia”, care a fost oscarizat imediat. El a apărut într-un moment în care problema homosexualilor, problema SIDEI în societatea americană era acută și de aceea a fost tratat și oscarizat. Deci se întîmplă adesea ca premiile Oscar să fie influențate de anumite tendințe politice, sociale din Statele Unite și chiar din lume.
O.V.: Vi se pare că au început să se premieze producții mai accesibile, mai ușor de înțeles, în defavoarea unora mai profunde?
C.T.P.: Nu-i chiar așa. De pildă, a fost premiat cu Oscarul mare acum cîțiva ani un film numit „Crash – L.A. Stories”. Un film care era orice, dar nu simplu și nu prea accesibil maselor. Unii au identificat șapte, opt, alții 12 fire narative care erau împletite în filmul ăla, o construcție scenaristică impresionantă și care a fost premiat cu Oscarul. „The Hurt Locker” de asemenea, nu e deloc un film de consum. Este un film greu, un film pentru cine e dispus să se uite cu atenție, pentru cinefili și totuși a fost premiat, a luat Oscarul în dauna „Avatarului”, care ar fi fost mult mai în sensul a ceea ce spuneți. Deci iată că opțiunea a fost acolo pentru filmul deosebit, nu pentru filmul comercial, mai simplu, atractiv pentru mase.
O.V.: Criticul de film american Movie Bob a spus că Oscarurile au ajuns doar un fel de premii care să mulțumească pe toată lumea, anul ăsta se dau premii unor anumite categorii de filme, anul viitor altora și tot așa. Considerați că există astfel niște reguli „de culise”?
C.T.P.: Are dreptate, dar nu-i numai la Oscaruri. Și la Cannes se întîmplă lucrul asta, și la Berlin. Pe la festivaluri firește că există niste reguli nescrise, „domne, anul ăsta dăm iranienilor, la anul nu mai dăm tot iranienilor, le dăm altora, trebuie să mai venim și cu cinematografii emergente”. De pildă, la Cannes a existat odată o modă extrem orientală, o modă asiatică, „dăm chinezilor”. Una, două, se dădea premiu la chinezi. Altă perioadă iraniană, în care se dădea cinematografiei iraniene. A existat o perioadă românească la Cannes, noi ne înscriem tot așa într-un curent în care au descoperit ei că cineaștii români fac filme bune. Dar te părăsește perioada asta, aia vine și trece. Și la Oscar e la fel, există perioade în care se preferă un anume tip de film. De pildă, iată, pot să vă dau un exemplu politic în cazul de față. Cel mai bun film al anului 2011, după părerea mea, care nu are nici o legătura cu Oscarul, este „Melancolia” lui Lars von Trier. Nici nu i s-a pomenit numele. De ce? Din cauza declarațiilor făcute de von Trier în legătură cu Hitler și cu evreii, cu antisemitismul, iar la Hollywood așa ceva este sinucidere curată. Și atunci, el a ieșit pur și simplu din discuție, a devenit nomina odiosa un film excepțional, o capodoperă a cinematografiei din toate timpurile, deci funcționează niște criterii în afara valorii cinematografice la toate festivalurile.
Ioan STOLERU
Adaugă un comentariu