Adevărata față a puterii USL

Împinsă treptat în planul al doilea al actualității de inepția și chiar ti­că­lo­șia ce par a fi pus stăpînire pe mass media și pe societatea civilă, mineriada din CSM din 25 februarie rămîne un eveniment de o semnificație de-a dreptul cutremurătoare, pe care doar unul sau doi editorialiști au reușit s-o sesizeze (Ioana Ene-Dogioiu și Cris­tian Câmpeanu). Mai grav este însă că această mineriadă a robelor nu este un eveniment izolat, ci, privită în contextul ultimelor evoluții politice, face parte dintr-o strategie de decuplare a României de UE și de NATO pe care puterea usl-istă nici nu se mai oboseș­te s-o ascundă.

Pe scurt, cel mai grav aspect al re­vocării judecătorilor Alina Ghica și Cristian Dănileț din CSM este lipsa unei motivări serioase a celor care au executat acest demers. Spun bine „e­xe­cutat”, căci, în absența unor motive în­temeiate, sîntem îndreptățiți să vedem aici o crasă manipulare din partea ac­tua­lului ministru, Mona Pivniceru, a­propiată a mult controversatului Mi­hai Vlasov și mare disprețuitoare a standardelor europene, după cum s-a văzut și cu prilejul recentei sale vizite la Bruxelles. Ce fel de magistrați sînt însă aceia care se lasă manipulați de o mînă de oameni și nu au nici un pic de jenă să pretindă revocarea unor membri CSM sub pretextul „îndeplinirii de­fectuoase a mandatului”, fără să fie capabili să dea un singur exemplu con­cret în acest sens? Și, dacă sînt atît de vigilenți la buna funcționare a CSM, cum de nu au cerut revocarea ju­de­că­to­rului Adrian Neacșu, cercetat de DNA pentru conflict de interese? Din pă­c­a­te, aceștia sînt magistrații noștri, atîta ca­rac­ter au ei, iar cei care-mi vor cere să nu generalizez, să-mi spună și pe un­de au protestat cînd colegii lor au votat re­vocarea fără temei. Este ca și cum am avea hotărîri judecătorești fără motivare – și cine spune că nu le vom avea în curînd? – sau ca și cînd în locul ex­plicației raționale preferăm forța, fie și forța numărului, căci pe aceasta au invocat-o în mod agresiv reprezentan­ții asociațiilor profesionale la ședința CSM, cînd le-au răspuns pre­șe­dintei ÎCCJ Livia Stanciu și pro­cu­ro­rului general Daniel Morar că mo­ti­vația con­stă în cele 1600 de voturi. Aceeași for­ță a majorității voturilor ca­re a fost in­vo­cată, în disprețul legii și al Con­sti­tu­ției, și vara trecută în campania pentru suspendarea președin­te­lui Băsescu.

Pe de altă parte, nici nu a fost greu să manipulezi o categorie profesiona­lă obsedată de propriile privilegii, ca­re se dorește intangibilă. Nu vor fi fost ju­decătorii enervați peste măsură de ares­tările operate în rîndurile lor de DNA? Probabil că da, și au vrut să se răz­bu­ne pe procurori și pe toți cei care susțin că nimeni nu este mai presus de lege. Oa­menii legii se simt așadar amenințați de lege și de independența justiției. O concluzie contra naturii, dar perfect adecvată realităților românești. Recentele evoluții din justiția românească vor compromite probabil și viitoarele evaluări din cadrul MCV și vor pune aderarea noastră la spațiul Schengen sub zodia incertitudinii. De­ja Germania a anunțat că se va opune prin veto stabilirii unei date a aderării pentru România și Bulgaria. Răs­pun­sul guvernului român, exprimat de ministrul de externe Titus Corlățean cu binecuvîntarea premierului Victor Ponta, confirmă însă cele mai sumbre anticipări: dacă Europa nu ne vrea în Schengen, nici noi nu vom mai dori să aderăm. Cu alte cuvinte, dacă UE insistă să ne ceară o justiție curată și un angajament ferm împotriva corupției, UE nu ne mai interesează. Înțelegem de fapt că USL nu are nici o intenție să continue reformele cerute de UE în justiție, ci dorește să ne decupleze de Europa și să ne orienteze către țările arabe, la care visează ministrul Cor­lă­țean. Aservirea CSM, organism cru­cial pentru desemnarea viitorului pro­cu­ror general, al procurorului șef al DNA și al viitorului președinte al ÎCCJ, fa­ce parte și ea din acest plan po­litic, gîndit probabil de Ion Iliescu și de Dan Voiculescu. Reacția opoziției po­litice și a societății civile este însă deza­mă­gi­tor de anemică.

Si uite așa, în spatele dezbaterilor fără miză și al isteriei mediatice pe te­ma animalelor fraților Cămătaru, som­nul rațiunii este pe cale să nască un monstru mare cît viitorul României. Nicicînd nu a fost mai actual titlul imnului național, Deșteaptă-te, ro­mâ­ne! Deșteaptă-te așadar, române-cetățean european, cît mai ai vreme și drepturi, și, pentru numele lui Dum­ne­zeu, nu te culca la loc!

Rodica CULCER