Bugetul pe 2010: probleme reale și dezbateri false

Cap în cap Niciun comentariu la Bugetul pe 2010: probleme reale și dezbateri false 0

Dincolo de constrîngerile fi­nan­­ciare reale generate de criza eco­­nomică, bugetul pe 2010 este ex­presia unui imens și iremediabil faliment: falimentul unui model eco­nomic bazat pe speculații imo­bi­liare și financiare, pe un consum hră­nit din import, pe afaceri du­bioa­se, pe evaziune fiscală și pe co­rup­ție. În România se produce pu­țin și se trăiește peste posibilități, iar inițiativă particulară este sabotată de birocrație și corupție combinate cu incompetența funcționari­lor din administrația de stat.

De două decenii paravanul care mas­chea­ză această decădere economică se numește bugetul de stat, construit de contabili prin metode con­­tabile, fără a avea la bază o vi­ziu­ne sau un proiect de societate. Iar dacă guvernul și-a ascuns lipsa de viziune după poalele FMI, nici opoziția nu a demonstrat prea mul­tă­ inteligență eco­nomică, avan­sînd so­luții financiare nerealiste.

Am avut astfel par­te de dezbateri pe tema bugetului de cea mai sla­­bă calitate intelec­tua­lă, atît pute­rea cît și opoziția dîn­d im­pre­sia că im­­provizează și cîr­pesc. Ce altceva a fost de pildă toată dis­cuția despre constribuțiile la asi­gu­­rările sociale de stat, pe care la un moment Comisia de Buget–Fi­nan­țe le redusese cu 10% fără să fi fă­cut un calcul minim privind im­pactul acestei reduceri asupra pensiilor și alocațiilor.

În replică, gu­ver­nul a avansat ideea perceperii CAS (Casa de Asi­gurări de Sănătate) și pentru con­tractele de drept de autor, care sînt folosite pe scară largă pentru plata jurnaliștilor și a artiștilor. A re­zul­­tat o întreagă dis­cu­ție sterilă și falsă cu privire la „privilegiile” pe care le-ar avea jur­na­­liștii și artiștii, cînd în mod normal ar fi trebuit să se discute despre cos­tul ridicat al forței de muncă în România, care este cauza prolife­ră­rii acestei forme de plată.

Dacă un angajator este obligat să plă­tească statului aproa­pe încă odată sa­lariul net pe care i-l plătește an­ga­jatului, este firesc să caute soluții alternative. Măcar drepturile de au­tor, spre deosebire de munca la ne­gru, sînt „la vedere” și impozitate cu 10%. Nu supraimpozitarea, ci, dimpotrivă, reducerea fiscalității, are darul de a scoate banii din zo­nele gri și negre ale economiei, cum a demonstrat introducerea cotei unice. Revirimentul economic din Occi­dent de pildă este rezultatul unor puternice stimulente fiscale pen­­tru companii și cetățeni, nu al îm­po­vărării lor cu noi taxe.

Altă dezbatere sterilă de care am avut parte s-a referit la reduce­rea numărului de angajați din ad­mi­nis­trația de stat. Cînd nu a fost do­mi­nată de retorica populistă a opo­zi­ției, dezbaterea s-a purtat în jurul nu­mărului de disponibilizați igno­rînd faptul că esențială este de fapt re­forma sectoarelor bugetare – ad­mi­nistrație, educație și sănătate. Or Gu­vernul ne-a prezentat doar re­du­ceri făcute „din pix”, care ar pu­tea avea efecte dezastruoase pe termen lung, dacă ne gîndim doar la co­masarea școlilor.

Bugetul de stat pe 2010 este însă doar începutul problemelor noas­tre, pentru că, imediat după ado­ptarea sa, guvernanții au în­ce­put să inventeze noi taxe și im­po­zite. Dacă nu ne va fi bine în acest an, nu criza mondială va fi de vină, ci criza de curaj și de inteligență a ce­lor care ne conduc.

Rodica CULCER

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Etichete:

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top