Campania jegului
Cap în cap 7 decembrie 2009 Niciun comentariu la Campania jegului 0Vor trebui mulți ani pentru a decela rațiunile și tainele acestei campanii căreia nu-i poate aplica decît o singură etichetă: abjectă. A fost o campanie murdară, comparabilă la nivelul minciunilor și manipulărilor doar cu cea din 1990, o campanie care deja a făcut înconjurul presei și cancelariilor occidentale. Care va rămîne în manualele de jurnalism și istorie ca exemplu de regres a democrației. O campanie în care miile de ore de trăncăneală dedicate în principal unor teme false și atacurile cu noroi extras din canalele dejectoare ale partidelor, au înlocuit dezbaterea civilizată, lupta cavalerească, schimbul de idei și de viziuni.
Păgubit a fost electoratul, pus în situația de a vota fie în funcție de manipularea unei părți a media (iată, ne-am întors la sintagma anilor ’90), fie raportîndu-se la ceea ce deja știa despre cei doi candidați, întărindu-și, de regulă, convingerile. Paradoxal, chiar și confruntarea Băsescu–Geoană s-a plasat în acest tipar. Geoană a confirmat ceea ce deja știau chiar și votanții lui fideli: prostia este nelimitată, iar Băsescu a fost obligat să jure cu mîna pe Biblie pentru o făcătură a oligarhului Patriciu.
Cîteva concluzii se pot desprinde la bilanțul campaniei. O bună parte a presei și-a pierdut definitiv onoarea și credibilitatea, mă refer la acei jurnaliști care din motive de mogul, de rate la bancă sau pur și simplu din malformații grave de caracter au ales calea degrandantă a minciunii și intoxicării cu bună știință. Episoadele Hayssam, traficul de arme, șantajul la președintele ANI și filmulețul „palma lui Băsescu” sînt doar jaloanele care au marcat traseul cu sens unic spre cimitirul deontologiei jurnalistice. Realitatea Tv, Antenele, Gardianul, Cotidianul, Ziua sînt purtătoarele de fanion. De altfel, raportul OSCE demonstrează cu cifre ceea ce s-a văzut cu ochiul liber: media enumerată mai sus a spus adio echidistanței și a practicat jurnalismul-linsaj la Traian Băsescu pe întreg parcursul campaniei.
A doua concluzie a campaniei se referă la disprețul politicienilor față de simboluri. Deșanțul la Timișoara al Coaliției PSD–PNL a lăsat un gust amar, iar etichetarea manifestanților drept „derbedei” și „naimiti” a fost o nedorită întoarcere în timpurile iliesciene. Fapt care face ca momentul Timișoara să se încadreze în practicile murdare ale campaniei. În sfîrșit, una dintre cele mai grave chestiuni este aceea că în loc să avansăm în modernism și democrație, în loc să încercăm să punem morala și virtuțiile la locul cuvenit într-o confruntare electorală, am coborît dintr-un salt cîteva trepte bune pe scara bunelor practici ale unei Europe în care cu greu am mai merita un loc.
A încerca să cîștigi prin mijloace necinstite și nu prin propriile valori este rușinos pentru ca înseamnă să negi însuși sensul democrației. A fost o campanie peste care nu se poate trage oblonul și care impune drastice revizuiri în special pentru presă.
Andreea PORA
Adaugă un comentariu