Candidează, nu candidează?

Demult nu s-a mai irosit atîta energie pentru o dezbatere inutilă, cum se întîmplă acum cu candidatura președintelui Băsescu. Cum de nu-și dau seama cei care consacră ore întregi de emisie acestui subiect că-i fac de fapt jocul președintelui? Nu este oare el însuși cel care a lansat pe piață ideea că ar putea să nu mai candideze?

Și de atunci televiziunile de știri și ziarele nu mai au liniște, se agită și încearcă să citească intențiile lui Traian Băsescu în zațul de cafea, în măruntaiele de oi tunse la serbările cîmpenești, în notițe pe care le citesc greșit.

Prevăd că se va recurge la astrologi și la clarvăzători pe măsură ce ne apropiem de luna septembrie, cînd ar trebui să ni se aducă la cunoștință decizia prezidențială. Este însă oare atît de greu s-o anticipăm? Să ne concentrăm puțin: în primul rînd, Traian Băsescu nu este Emil Constantinescu și nu va ieși niciodată în fața națiunii să se declare „învins de structuri”, așa că degeaba se aliază împotriva lui „toată floarea cea vestită” a celor 322, cu toate televiziunile, site-urile și ziarele lor și cu armata de jurnaliști și analiști plătiți; în al doilea rînd, faptul că președintele a ales drept criteriu principal pentru decizia sa finală stoparea declinului economic cauzat de criză este o indicație clară că intenționează să candideze, și aceasta pentru că datele economice oficiale, adică de la Mugur Isărescu citire, spun că am depășit deja momentul critic al crizei. Ergo, cînd a anunțat că decizia sa depinde de soarta economiei, președintele a trișat puțin, pentru că știa deja că are în mînă o carte bună, cu potențial cîștigător. și să vedeți ce bine va fi la toamnă, după ce va demara programul (populist) „Prima Casă”!

În sfîrșit, un motiv serios care-l determină probabil pe Traian Băsescu să candideze este calitatea slabă a contracandidaților săi: Mircea Geoană nu-i rezistă într-o confruntare directă și a mai fost învins odată; Crin Antonescu nu are nici o competență și nu a demonstrat pînă acum decît abilități retorice și o comoditate ieșită din comun; iar Radu Duda este doar soțul soției sale și „amploaiatul” lui Adrian Năstase. încercați să vă imaginați o confruntare directă Băsescu – Duda și vă veți da seama cît de puțin contează ginerele Regelui Mihai în actuala competiție. Dați la o parte istericalele moderatorilor de televiziune și cercetați substanța tuturor candidaților, bilanțul realizărilor lor concrete în cariera publică, și veți vedea cît sînt de subțiri. Cu asemenea contracandidați, Traian Băsescu nu ar avea nici un motiv să se retragă, mai ales cînd beneficiază în sfîrșit de un premier și o jumătate de guvern care-l susțin.

Totodată, Traian Băsescu are dreptate să nu-și declare candidatura prematur: refuzînd să intre în jocul electoral, el se distanțează de contracandidații săi și poate juca rolul președintelui responsabil și implicat, care se ocupă de chestiuni importante pentru țară, nu de atacuri sterile, cu alte cuvinte, al președintelui jucător, pentru care merită să votezi. De aceea nu are nevoie ca PD-L să-i alimenteze candidatura – căci asta scria de fapt pe notițele greșit interpretate de Evenimentul Zilei. Adversarii săi țipă zilnic, dar țipă singuri și riscă să se demonetizeze pînă la iarnă. Este o strategie de campanie pe care televiziunile mogulilor o servesc din plin, probabil fără să-și dea seama.

Și ca să răspundem la întrebarea din titlu, întrebăm și noi: dar de ce nu ar candida?

Rodica CULCER