Ce se scrie cu pana, nu se taie cu sabia

Arderea publică a Coranului este o provocare la fel de stupidă ca și, să zicem, spînzurarea simbolică a lui Avram Iancu în piața publică.

A­­ceastă comparație nu e inutilă cel puțin din două puncte de ve­de­re. Primul e cel pe care abia l-am e­nun­țat, spunînd că e o provocare stu­pidă. Cel de-al doilea privește compa­rativ consecințele acestor acte sim­­bolice în România acum 20 de ani. Nici nu vreau să mă gîn­desc ce s-ar fi putut întîmpla. Anul acesta mai existau cî­te­va riscuri, dar fapt e că ne-am enervat nițel în fața televizorului și atît. În cazul Co­ranului au murit oameni cu to­tul nevinovați.

Nu-i bine să-i zgîndărim pe fundamentaliști, dar nici nu putem ac­cep­ta fără murmur asemenea răs­pun­­suri asimetrice în care unui act simbolic i se răspunde cu morți cît se poa­te de palpabile.

Încă de mai bi­ne de 200 de ani poetul spu­nea: „ce se scrie cu pana, nu se taie cu sabia” și acest vers ar fi trebuit să e­limine pî­nă azi din lume orice pe­­na­lizare a de­lictului de opinie.

De­­mo­crațiile asigură fiecăruia drep­tul la propriile credințe, la propri­ile o­pi­nii, ca și dreptul de a-l ex­pri­ma pu­blic. În secolul al XXI–lea, ni­meni n-ar trebui să fie martirizat pen­tru cre­din­ță. Or, din nefericire în mediile fanatice intoleranța violentă față de credința altora merge mînă în mînă cu o violentă susceptibilitate în ra­port cu orice gest care ar putea contraveni, fie și în gînd, principii­lor cărora li se supun fundamenta­liș­tii.

Statele democratice nu-și în­gă­du­ie, în genere, să aplice echivalente­le arhaice ale talionului nici mă­car atunci cînd proprii cetățeni sînt uciși cu sălbăticie pentru cre­din­ța lor sau pur și simplu pentru că nu sea­mănă cu cei pe care îi ucid. Da­că am fi aplicat și noi legea talionului ochi pentru ochi și dinte pentru dinte, unde am fi acum? Da­că am răs­pun­de cu aceeași monedă? Dacă am fa­ce să explodeze bombe de cîte ori ar fi arsă o biblie, dacă am ucide oa­meni la întîmplare pen­tru că un­de­va în lu­me o caricatură ar fi i­ro­ni­zat cre­dințele noas­tre, valuri de sînge ar fi inundat de mult pla­ne­ta.

Din ne­­fe­ricire, a­ceas­ta re­­­­ți­ne­re nu e con­­ta­gi­­oa­să. Nu a­vem altă spe­ran­ță, de­cît să în­du­răm a­ceas­tă cum­plită a­si­me­trie pînă ce ba­lan­ța se va înclina în di­rec­ția toleranței și a res­pectului reciproc. Dacă se va înclina vreo­dată.

Zoe PETRE