Cele zece principii nu pot fi puse în practică

Ce părere aveți despre cele 10 principii pe care le pr­opune Dacian Cioloș, în platforma „#Româ­nia100”?
Sînt teme relevante pentru societate, a­bo­rdate dintr-o perspectivă neutru-teh­no­cra­­tică. Nici nu ne puteam aștepta la altceva în cazul lui Dacian Cioloș, care nu este un doc­trinar. Țara trebuie mai bine ad­mi­nis­trată, altfel traseul este corect – aceasta pare să fie concluzia actualului premier. De­si­gur, unele teme (corupția sau lipsa unei infrastructuri performante, spre exemplu) sînt mai grave decît altele, dar rezolvarea nu este politică. Nu este nevoie să ne punem întrebări ideologice, trebuie doar să învestim oameni mai competenți și mai integri, sugerează premierul. Din păcate, este o abordare greș­i­tă: exact de viziune politică are nevoie so­ci­etatea românească acum. Lucrurile merg prost nu din cauză că avem parte de prea multă politică, ci de prea puțină.

Presupunînd că ar fi puse în practică, care din­tre ele ar fi prioritare României și de ce?
Cele zece principii nu pot fi puse în prac­tică, nu sînt elaborate pentru a fi puse în practică. Între ele și măsurile propuse mai jos – „Primele o sută de zile: organizarea schimbării” sau „Portofoliul de proiecte na­ți­onale”– nu există o legătură solidă. Acestea din urmă sînt benefice și merită susținute, dar schimbarea de fond nu se poa­te obține decît dacă se modifică logica de fun­cți­o­na­re a statului român și aceea a relației stat – societate. A­poi, asemeni oricărui program politic cu care sîntem noi obișnuiți, nu aflăm de unde vor apărea resursele necesare pentru pu­ne­rea în practică a principiilor. Dacă îmi soli­ci­tați, însă, un răspuns tranșant, aș răs­pun­de că problema corupției este centrală, dar că ea nu poate fi limitată prin măsurile ima­gi­nate de premierul Cioloș, ci doar prin li­mi­tarea la strictul necesar a implicării statului în economie și în raporturile din societate.

Credeți că societatea civilă care susține Guvernul tehnocrat va avea, în final, un cuvînt de spus?
Segmentele din societatea civilă care sus­țin actualul guvern au, desigur, un ­cuvînt important de spus, dar la fel se în­tîm­plă și cu cele care i se opun. Mobilizarea politică a societății civile se face prin partide și prin gru­puri asociate. Faptul că Dacian Cioloș nu se implică direct în alegeri va duce, pro­babil, la diminuarea influenței segmentului de public care îl apreciază. Deși nu avem o com­petiție personalizată, ar fi fost preferabil ca principiile și ideile urmărite de guvernul Cioloș să fie supuse testului democratic și să fie apărate în campanie chiar de șeful guvernului.

Sînteți de părere că această platformă de principii marchează debutul campaniei electorale pentru liberali?
În mare măsură, da. Dar trebuie să ținem cont că și USR îl susține pe Dacian Cioloș, astfel că platforma pare mai curînd certificatul de naștere al unei alianțe politice nedeclarate.

Ce efect credeți că a avut faptul că la conducerea României s-a aflat în această perioadă un guvern tehnocrat?
Prin modul în care s-a distanțat de moștenirea propriei guvernări, PSD a profitat. PNL pare să fie principalul perdant, pentru că a renunțat la beneficiile opoziției și s-a angajat în apărarea guvernului. Pe de altă parte, am beneficiat de un climat mai tolerabil, fără miniștri de partid lăudîndu-și politic realizările. Mitul tehnocratului salvator a reintrat în discuție, ostilitatea tot mai deschisă a PSD ducînd la erodarea i­ma­ginii specialistului neutru. Un guvern de tehnocrați poate da randament pe pe­ri­oa­de foarte scurte și doar în condițiile în care partidele cad de acord să nu perturbe – spre exemplu, din Parlament – actul de guvernare.

Le va ajuta pe PNL şi USR să se asocieze cu imaginea premierului în acest format?
Foarte probabil, PNL are de profitat. În cazul USR, această asociere duce la dis­pa­riția componentei de partid contestatar, an­ti­-establishment, dar probabil că liderii săi au cîntărit bine atît riscurile, cît și avantajele.

Interviu cu Lucian Dîrdală, analist politic.