Cind premierul ii da “reject” presedintelui

Presedintele Traian Basescu s-a plins ca premierul Calin Popescu Tariceanu nu a raspuns apelurilor sale telefonice repetate pentru a discuta despre nominalizarea Noricai Nicolai. Premierul ne-a transmis, prin purtatorul de cuvint, ca nici presedintele nu i-a raspunde la telefon in repetate ocazii.  Acuzindu-si adversarul politic de inaccesibilitate telefonica, fiecare a incercat sa atraga simpatia de partea lui. Presedintele sa  convinga ca, spre deosebire de premier, este deschis la dialog, iar premierul ca si el ar fi daca presedintele s-ar fi dovedit in trecut mai receptiv la apelurile sale. Amindoi n-au facut insa decit sa ne atraga atentia asupra unei slabiciuni de structura a statului. Politizind in exces functia publica, Basescu si Tariceanu au facut imposibila cooperarea institutionala pe probleme de importanta vitala. Daca ar fi fost vorba nu despre nominalizarea Noricai Nicolai la functia de ministru al justitiei, ci despre o catastrofa , ifosele infantile si iresponsabile ale celor doi ar fi periclitat grav statul. Cearta „nu mi-ai raspuns la telefon, ba tu” da seama de atitudinea conducatorilor Romaniei fata de atributii si interesul public. Nu ura si nici dragostea nu guveneaza relatiile dintre demnitari si institutii intr-un stat, ci asumarea unui comportament responsabil si respectarea regulilor si a procedurilor. Una dintre aceste reguli, ce-i drept nescrise, este sa raspunzi la telefon cind suna presedintele sau premierul.

Lideri politici din toata lumea instaleaza sateliti si „fire rosii” pentru a usura comunicarea an cazuri exceptionale. La noi, liderii politici intra parca in politica cu foarfeca de taiat fire telefonice. N-ar fi de mirare ca, dupa incidentul telefonul, Basescu si Tariceanu sa-si stabileasca trasee speciale pentru masinile de serviciu in asa fel incit sa nu se intilneasca cumva din intimplare la semafor. Ca de zburat cu acelasi avion la summituri internationale nici nu mai poate fi vorba intr-un an electoral.

Cu siguranta unora dintre noi li se pare ca schimbul de scrisori si de replici in public reprezinta dialog. Gresit: orice mesaj transmis prin canalul public este viciat din start de intentia transmitatorului si receptorului de persuada auditoriul ca dreptatea e de partea lui. Este campanie electorala, nicidecum comunicare institutionala.

Ion Bogdan LEFTER