Dan Voiculescu este ultimul mogul și în ultima vreme nici el n-o duce prea bine

Interviu cu Iulian COMĂNESCU, analist media

Încrederea a mare parte din populație în Antene și în personaje ca Gâdea sau Badea pare de neclintit. Credeți că astfel de scandaluri vor zdruncina măcar puțin din orbirea cu care acești moderatori sînt luați drept formatori de opinie de încredere?

Trăim într-o societate divizată din punctul de vedere al opiniilor, în care media e la mîna politicului. Mihai Gâdea și Mircea Badea au fanii lor, iar aceștia nu-și vor schim­ba opiniile, la fel cum pu­bli­cul lui Radu Banciu va rămîne al lui Radu Banciu. Un alt lucru mi se pare interesant în toată povestea: Antena 3 e oarecum pe cont propriu în ultima vreme. Politicienii dau declarații precaute de genul „să pro­testezi e democratic”, în timp ce Mihai Gâdea vînează bă­siști prin Piață și se crede – sau se declară – amenințat cu moartea. Aici, lucrurile ar putea începe să scîrțîie din punctul lor de vedere. Cumva, temperatura emoțională s-a ri­di­cat la Antena 3 și discursul nu mai e atît de premeditat. S-ar putea ca de aici să se aleagă cu o pierdere de credibilitate.

Ajută publicarea de stenograme în vreo măsură la înțelegerea în profunzime a lucrurilor, sau oamenii vor crede tot punctele de vedere cu care au fost obișnuiți pînă acum?

Din nou, nu cred că fanii An­te­nei 3 își vor schimba convingerile, am văzut pe rețele reacții de genul „prigoană împotriva Antenelor”. Asemănător, înregistrările le pro­voa­că mari satisfacții celor care-l urăsc necondiționat pe Dan Voi­cu­les­cu, fiindcă acest om are în­su­și­rea de a genera acest gen de sentiment. Eu unul am citit transcrierile apărute în presă cu atenție și n-am aflat nimic nou. Era clar de la în­ce­pu­tul verii că Antena 1 a reacționat cum a reacționat în acele zile în urma unei solicitări interne.

Deși pe Internet astfel de personaje sînt mereu criticate, oamenii care în ge­neral merg la vot sînt alții, nu cei de pe Internet. Implicit puterea de­ci­zio­na­lă le revine tot lor. Deci oricît de criticat ar fi, să zicem, Mihai Gâdea, el va rămîne în continuare un puternic ins­trument politic și electoral, cînd e ne­voie. Vedeți vreo schimbare de pa­ra­dig­mă în privința asta cîndva în vii­tor?

Da, dar fără legătură cu pro­ce­sul de șantaj. E vorba des­pre ce se întâmplă în Piața Uni­ver­sită­ții și pe Facebook. Dincolo de speța nu­mită Roșia Montană, eu văd aici un în­ceput promițător de activare a tineretului urban, hipsterilor sau cum dorim să le zicem.

Vedem, pe de o parte, cum scade în­crederea generală în presă, dar de cealaltă parte trusturile puternice rămîn instrumente eficiente în lupta politică. Am putea spune că este, din punctul de vedere al breslei și al cetățenilor, o situație de tip „lose – lose”, generată de moguli și de felul în care își folosesc instituțiile media?

Dan Voiculescu este ultimul mo­gul și, în ultima vreme, n-o duce nici el prea bine. Cu Patriciu și Vîntu s-a terminat deocamdată, iar după ei vin o serie de personaje secunde, dintre care singurul as­pi­rant la un statut asemănător, dar mai degrabă de mini-mogul, e Se­bastian Ghiță, care are, pe lângă RTV, afaceri serioase. Trăim în e­poca unor personaje gen Adrian Thiess, Cozmin Gușă și așa mai de­parte, care controlează insti­tu­ții­le media pentru alții. Media e, cu alte cuvinte, la remorca politicului, într-un fel în care nu era pe vre­mea mogulilor, care încercau să influențeze ei înșiși politicul.

Am mai spus-o, problema mo­gu­lilor de la noi e nu că sînt mo­guli, ci că NU sînt moguli. Cu toții sînt atacabili cu dosare în justiție, își fac afacerile în complicitate cu po­liticul și depind de politic. În spa­tele lor sînt acele mecanisme clientelare care și-au subsumat în momentul de față, aproape in­te­gral, presa.

Știți, în plus, despre corupția presei că a fost o temă pre­ferată a mai multor politicieni de la noi, începînd cu pre­șe­dintele Băsescu. Uneori, aceștia au acuzat în lipsa probelor, pentru a-și construi duș­mani. Cred, în consecință, că de­credibilizarea media s-a produs nu doar din vina mogulilor, ci și din cea a politicului. Și, nu în ultimă instanță, a fost vorba și de pres­tația jalnică a unor oameni care ajunseseră să fie plătiți cu 5-7000 de euro pe lună, iar de acești bani proprietarii le-au cerut și jurnalism ca lumea, nu numai jocuri politice.

Am văzut în acest caz o mobilizare a unei părți mai mari din trust, și cu per­sonaje ca Răzvan și Dani scoase la înaintare. Este un semn de disperare?

Din ce-am citit în transcrieri, au fost niște momente grele. Dis­perare e însă cam mult spus. Stenogramele de felul ăsta apar în pre­să ca un fel de literatură sen­za­țională, în contextele legate de justiție în care le găsiți. Eu aș fi cu­rios să văd și ce se vorbește la telefon în alte grupuri media, dar, sigur, SRI nu ne poate satisface toate curiozitățile, altfel s-ar numi Se­curitate.

Mai vedeți vreo cale de „vindecare” pentru astfel de derapaje, sau pur și simplu trebuie instituții noi, de la zero?

Ideea de instituții media noi, de la zero, e naivă. Ce facem cu cele vechi, le închidem printr-un ed­ict regal? Și mai e ceva: în sep­tem­brie, Antena 1 a depășit PRO TV ca medie lunară, chiar dacă in­fim. Inamicii politici ai lui Dan Voi­culescu încearcă să pună sem­nul egal între povestea cu șantajul, Gâdea sau Badea, pe de o parte, și grupul media pe nume Intact. Totuși, Intactul nu e nici Gâdea, nici Badea, și nici ratingurile lor, fiindcă, dacă ar fi numai acestea, Voiculescu n-ar fi mogul, ci un pro­prietar media mai de mîna a do­ua, care luptă pentru su­pra­vie­țuire și nu poate plăti salarii la timp, ca toți ceilalți.

Din păcate, performanța co­mer­cială a Antenei 1, pe en­ter­tain­ment, și cifra de afaceri nu se văd din cauza acestui balamuc politic și de corupție, iar balamucul se răsfrânge și asupra personajelor fără culoare politică – Răzvan și Dani și toți ceilalți. În Intact e și Cătălin Tolontan, cel mai talentat redactor-șef din generația mea, și mulți alții.  Eu sper ca tot ceea ce e bun în In­tact să supraviețuiască și să pros­pe­re și le doresc succes prietenilor de acolo.