Dilema Voiculescu

Cap în cap Niciun comentariu la Dilema Voiculescu 1

Dan Voiculescu a iritat toată su­fla­rea jurnalistică și cetățenească (cu excepția unora dintre ziariștii prie­teni) cu o mișcare foarte simplă: trebuie s-o mai lungesc cu justiția, cu un verdict posibil periculos, așa că fac orice, îmi dau demisia din Parlament, de exem­plu, mut iar procesul la Tribunalul Bu­curești și încerc să mă apropii de termenul prescrierii. Supărarea a venit din formularea „mă pun la dispoziția justiției” folosită în momentul de­mi­si­ei. Senatorul pretindea că face un gest curajos, executînd de fapt un gest de eschivă. Pe mine m-a lăsat rece. In­dignările etice de acest tip și-au arătat limitele de mult. Ce mare surpriză o fi să vezi un tip cu bani și o armată de avocați făcînd tot posibilul să scape. Ce mare surpriză o fi să-i vezi folo­sind televiziuni sau Parlament pentru fente și mai eficiente?

Voiculescu a mai fost indirect pe agenda publică și după raportul pentru justiție (toți folosesc abrevierea MCV) al Comisiei Europene care făcea niște referiri clare la intimida­rea justiției prin televiziuni. Toată lumea a dedus că e vorba de Antenele lui Voi­culescu, premierul a amintit că sînt și televiziuni ale fostei puteri care fac același lucru. Și media între cele două atitudini ar fi următoarea: singura in­ven­ție anti-Voiculescu a fost clona­rea rețetei Voiculescu. Are Voiculescu An­tena 3, păi atunci aripa PDL-Bă­ses­cu au inventat imediat B1, Nașul, cîteva siteuri, plus postul public prin Rodi­ca Culcer. Atîta s-a putut. Ba chiar a mai trimis și ANAF peste cîteva instituții de presă neprietene. RTV e tot timpul văzut ca goarnă PSD (filiera Sebas­ti­an Ghiță – Victor Ponta), deși, sincer, în ultima vreme nu văd decît o etapă ta­bloidală pentru captarea audienței și prea puțină politică de vreun fel.

Folosirea unei televiziuni pentru propulsarea unui partid care n-ar avea niciodată șanse singur la alegeri cre­ea­ză iarăși o situație interesantă. Par­ti­dul Conservator e practic un partid de lobby, e interesant de urmărit ca li­nie de business. Interesul pentru agricultură acum spune multe – practic se încearcă o deschidere a pieței periculoasă și o eventuală comasare fără pic de grijă socială pentru cei care vor ră­mîne fără ultima resursă de su­pra­vie­țu­ire. Voiculescu e din acest punct de vedere la fel de „femeist” și de neo­li­be­ral ca Traian Băsescu.

Dan Diconescu a făcut un partid dintr-o televiziune și a obținut rezultate extraordinare la ultimele alegeri. Nu e un exemplu, normal, dar e un in­diciu că discutăm cu dublă măsură. Voi­culescu a reușit să facă lobby și să aibă și audiență enormă. Diaconescu a făcut doar audiență. Amîndoi osci­lînd la limitele legii audiovizualului. Voi­cu­lescu e la putere, Diaconescu e doar mic copil rămas și fără TV. Rețe­ta n-a fost mult diferită.

Traian Băsescu și-a însușit imediat raportul comisiei spunînd că e nevoie de un soi de cod etic și de o întărire CNA. Dar exact aici este marea întrebare. Dacă tot a fost atît de preocupat de curățenia presei în ultimul deceniu, cum se face că CNA a ajuns una dintre cele mai ridicole instituții prin inu­tilitate. Cum se face că Voiculescu-cel-rău a evoluat fără stresul echilibrului, fără să-i fie teamă de posibile repercusiuni venite din partea „victi­me­lor” linșate. Aici e cheia. Mulți îl urăsc pe Voiculescu, dar și mai mulți execută sau aspiră să-i pună în aplicare aceeași rețetă.

Costi ROGOZANU

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Etichete:

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top