Doi invingatori

Alegerile americane din aceasta saptamina aduc la rampa doi invingatori. Din care, evident, doar unul va intra in istorie ca presedinte al Statelor Unite (cel putin deocamdata). Indiferent de rezultat, John McCain poate fi mindru. Pe fondul unui sfirsit de mandat problematic al lui George W. Bush, in care valurile inalte ale crizei financiare au lovit deopotriva Wall Street-ul si increderea americanului de rind in sistem, McCain a recuperat foarte bine si a reusit, pina aproape de final, sa mearga umar la umar cu alesul democratilor. N-a fost usor sa fii un candidat al republicanilor atunci cind democratii se afla pe val, atunci cind campaniile din Irak si din Afganistan nu mai au mult din popularitatea (oricum relativa) pe care au avut-o atunci cind “razboiul impotriva terorii” era proaspat. Atent in egala masura sa demonstreze ca are ceva de spus si, totodata, ca nu este doar o clona a actualului presedinte, McCain a venit cu un program intern mai coerent si mai structurat (in opinia mea) decit adversarul sau. Dar vremurile – cum se spune – i-au fost potrivnice. si poate ca nici alegerea vicepresedintelui potential in persoana interesantei Sarah Palin nu l-a ajutat foarte mult – desi era menita sa mai aduca ceva, probabil, din voturile democrate ale lui Hillary Clinton.

La ora la care scriu, este foarte probabil ca Barack Obama sa fie viitorul lider al Statelor Unite. Simtind cum bate vintul, unele dintre cele mai influente publicatii americane si europene (de la “Washington Post” la “The Economist”) s-au declarat de partea sa. Ceea ce nu-i usureaza deloc foarte probabilul viitor mandat. Obama va trebui sa lupte pe multe fronturi. Unul intern – cel mai greu dintre toate -, a carui dificultate reala o va percepe in toate contururile sale abia cind se va instala in Biroul Oval. Asteptarile, la adresa sa, vor fi enorme. A promis un timp al schimbarii pentru America si americanii vor dori sa vada ce au de cistigat din aceasta schimbare. Timpul nu va avea rabdare cu Obama. Daca in primii doi ani de mandat nu va da semnale foarte clare referitor la reforma pe care a promis-o, toata aceasta asteptate binevoitoare de acum se va intoarce impotriva sa, mai repede decit in cazul oricarui presedinte de la Nixon incoace

Apoi mai este dimensiunea externa, in care viitorul presedinte american va trebui sa investeasca eforturi si eficienta. Prestigiul international al Americii este in declin. Liderul va trebui sa arate ca, dincolo de exceptii (care nu confirma vreo regula) gen Guantanamo Bay sau Abu Gharib, Statele Unite ramin garantul democratiei si libertatii chiar si in fata celor care nu dau doi bani nici pe libertate si nici pe democratie.

In fine, nu ramine decit sa speram ca viitorul presedinte american – probabil Obama – va intelege (dincolo de problemele Orientului Mijlociu, de sicanele Rusiei, de provocarile Chinei sau de surprizele Americii Latine) cit de importanta va fi o relatie directa si strinsa cu Uniunea Europeana. Este ce ne-am dori si noi. Sper ca viitorul presedinte al SUA sa priveasca cu mai mare atentie “problema vizelor” fata de toate tarile membre UE – adica ceea ce viitorul fost presedinte Bush nu a reusit sa faca.

Adrian CIOROIANU