Doua ierni cu alte cuvinte

Decembrie 1989

Un cuvint cum n-am mai auzit ma tine lipit de radioul bunicii, chiar daca afara e soare mult pentru o iarna, iar bunica e pe prispa si ma indeamna sa ies. Sint oameni multi si fericiti si un pic speriati, in cutia aparatului striga intr-una „Revolutie”, mai zic „libertate”. Cind bunicul imi citeste ziarele scoase din cutia lui postala in care e un cuib de viespi, nu spune niciodata „Revolutie”, o fi un cuvint care neaparat se zice tare, cum e „gool”?. Ii spun intr-un sfirsit bunicii, iar bunica ma priveste prima data ca pe un om mare, si asta ma face sa ma simt bine si important, „cum adica e revolutie?”.

Si am voie sa ma uit la televizor si am ce sa vad la televizor, oameni multi noapte si zi si noapte din nou, iar in casa e cald si pentru ca s-au incalzit lampile televizorului, tata e in cazarma si vine rar, mama e in capotul ei colorat si e-ngrijorata pentru tata, desi tata mai vine din cind in cind in uniforma lui frumoasa si are banderola cu steag si pistolul pe care-l ascunde in sifonier si nu-i e frica. Noi stam intr-un oraa mic si noaptea nu fulgera pe cer cu luminite albe, cum sint la televizor. Ziarul bunicului din cutia cu viespi se cheama altfel acum si scrie pe el mare, poate si tipat, „Revolutie”.

Decembrie 2007

Am fost la patinoar cu nepotica mea, iar daca as ruga-o frumos sa povesteasca, ar zice ca la patinoar sint oameni multi si fericiti si vata de zahar si fulgi care i se topesc pe obrajori si ca a vazut bradul cel mare si luminite albastre in copaci, ca putin i-au inghetat minutele si ca vrea acum pufuleti si floricele in caramel si sa mearga in Spania sa culeaga struguri, cu bani de la „banconat”. Va auzi cuvintul „revolutie” pentru ca o sa fie saptamina asta emisiuni la televizor in care niste oameni o sa-l zica plictisiti inainte ca mami sa schimbe canalul pe desene, si o sa uite repejor de „revolutie” pentru ca o sa-i vina in minte cuvintul „pufuleti” si deocamdata e mai bine asa.