Euroalegeri: boicot sau vot pentru un curent politic european?

Mai sunt două luni până la alegerile europene şi pînă în acest moment niciun partid politic nu a spus ce pro­iect va propune în viitorul Parlament European. Pe liste se lă­făie, printre nume onorabile, rude, prieteni şi pile de-ale şefilor, de parcă legislativul european ar fi o vacanţă la un Spa de lux. Pentru unii chiar este.

Nici nu vreau să mă gîndesc pe cine va susţine Ro­mâ­nia pentru un portofoliu în Comisia Europeană, da­că nu vom putea păstra Agricultura pentru Dacian Cio­loş, pe vreo Rovana Plumb care compara accidentul tra­gic de mediu de la Certej, în care şi-au pier­dut viaţa 89 de persoa­ne, cu accidentul unei prietene, lovită de o bi­cicletă pe stradă.

Unii dintre votanţii consecvenţi caută şi găsesc mo­tive pentru a vota un partid sau altul: un nume pier­dut pe o listă sau calcule de politică internă. Alţii spun că nu, prima oară în viaţa lor nu vor merge la vot şi asta du­pă ce l-au instalat pe Ion Iliescu preşedinte în 2000 ca să sca­pe ţara de Vadim. Boicotul pare o soluţie raţională, dar es­te doar una personală pentru că partidele sînt feri­ci­te cu absenteismul care transformă alegerile într-o com­pe­tiţie între maşinăriile de organizare şi nucleele dure.

Cît de mare ar trebui să fie absenteismul astfel în­cît un parlament să fie declarat legal, dar ilegitim? La a­ces­te alegeri se va prezenta cel mai probabil în jur de 25% din populaţia cu drept de vot. Rezultatele vor fi pre­zen­tate în funcţie de procentele obţinute de partidele în com­petiţie şi nimeni din politică nu se va sinchisi de cei­lal­ţi 75% rămaşi acasă. Prin urmare, ce procent din po­pu­la­ţie ar trebui să refuze votul şi să legitimeze o clasă con­ducătoare care nu-i mai reprezintă interesele, care o ig­noră şi dispreţuieşte numind-o prostime sau mai rău? De la ce procent în sus absenteismul devine semnificativ şi alarmant, dacă nu în România măcar la nivelul U­niu­nii Europene? 90%? 99%?

Sondajele de opinie arată că social-democraţii şi po­pularii sînt umăr la umăr şi cîteva dintre voturile noas­tre ar putea influenţa viitoarele politici europene, cum ar fi cele economice. Dar programele economice na­ţio­na­le aplicate în statele membre în ultimii ani au fost a­proa­pe identice, indiferent cine s-a aflat la putere. Merită să dai un vot PSD pentru că simpatizezi stînga şi să crezi că, uniţi la conducerea UE, socialiştii vor găsi soluţii mai bune decît cele aplicate la ei acasă? Sau să dai un vot PDL pentru continuarea liniei economice Merkel?

Nu am încă un răspuns pentru cele două întrebări, dar şi eu, ca mulţi alţi, oscilez între „boicot cu mesaj” şi vot pentru curentul european pe care-l simpatizez, a­co­perindu-mi ochii şi urechile pentru a mai auzi zgomotul de fond, perturbator, din politica românească şi vedea spec­tacolul cu măşti pus în scenă, fără talent, la Bucureşti.

de Ioana LUPEA, jurnalist Adevărul

Text apărut pe 24 martie 2014 în Adevărul.