Farmecul discret al presei locale

Presa locala este Cenușăreasa mass-media românești: oropsită, poate, dar cu ce potențial regal! Strălucirea „centralei” a pus-o în umbră mult timp, pînă cînd cifrele de audiență au demonstrat fără putință de tăgadă: mai mulți oameni citesc presă locală decît cotidiene naționale. Și lucrul este ușor de explicat: truda jurnalistului de provincie de a găsi relevanța locală, proximitatea, de a răspunde unor nevoi și trebuințe concrete aduc presa locală mai aproape de consumatorul ei.

În timp ce presa centrală plătește tribut caracterului ei „național” – trebuind să mențină un anume nivel de generalitate – în „locale” încă mai există loc de poveste, de reportaj, de „interes uman” care merge dincolo de curiozități și orori. De aceea este nu numai trist, ci și îngrijorător ritmul în care publicațiile locale au dispărut sau s-au „subțiat” în ultimul an, din cauza prăbușirii pieței, dublată de incapacitatea sau lipsa de interes a acționariatului de a le susține financiar.

În mod paradoxal, audiovizualul s-a depărtat de bună voie de consumatorul local, într-o strategie de supraviețuire care i-a dictat afilierea la marile rețele cu acoperire națională. Multe stații și-au cîștigat licența locală cu grile de programe 100% comunitare. Legea permite reducerea cu multă ușurință a ponderii programelor locale pînă la 30 de minute, facilitate de care s-a beneficiat din plin – și radioul e mai afectat de această tendință decît televiziunea.

Astfel, multe din radiourile locale au devenit doar tonomate (în sensul clasic, de dicționar, al cuvîntului), cu știri la fiecare oră, și acelea citite din ziarele locale sau de pe agențiile de presă. Cred ca realitatea impune un control al programelor stațiilor locale, pentru a vedea cît „localism” mai există cu devărat în peisajul mediatic românesc audiovizual, altfel, dacă ne uităm doar la cifre, bogat și divers.

Apropiata trecere la televiziunea cu transmisie digitală terestră – prevăzută pentru ianuarie 2012 – va lovi încă și mai puternic stațiile locale. Pentru a putea utiliza noua tehnologie, pentru a ajunge în casele oamenilor, stațiile locale vor trebui să plătească operatorului de multiplex costuri ale căror dimensiuni sînt necunoscute și, încă și mai trist, neexplorate, neevaluate, nenegociate. Cum „the digital switchover” (n.r.: trecerea pe digital) va veni la capătul unor ani de criză economică, impactul acestor costuri asupra economiei stațiilor locale independente poate fi extrem de drastic, pînă la dispariția de pe piață.

Dacă aceste tendințe se mențin, comunități întregi vor avea a-și căuta informațiile de interes în alte zone mass-media, pe alte platforme. Internetul poate furniza un conținut comunitar de calitate, interactiv și la prețuri comparativ mici. El se lovește însă de eterna problema a accesului (mai ales pentru publicul din zonele rurale sau pentru cel vîrstinic), ca și de cea, încă și mai spinoasă, a „monetizării” – a obținerii de venituri din serviciile online, chestiune nerezolvată nici la case mai mari. Astfel, ceea ce este azi forma de informare socială cea mai conectată la comunitate, la utilizatorul final, presa locală, se vede în fața unei provocări majore: aceea de a se reinventa. Soluția stă, probabil, în a porni în rezolvarea problemei nu de la genul proxim – presa – ci de la diferența specifică: localismul.

Ioana AVĂDANI