Franța reflectată în galben

Franța se confruntă de patru săptămîni cu proteste masive la nivel național organizate de așa-numitele „veste galbene”, o grupare ce a luat naștere pe grupuri de Facebook, la începutul anului 2018. Deși încă din mai acele grupuri, numite generic „Groupes Colère”, adică „grupuri de mînie”, au intrat în atenția autorităților, au fost ignorate pînă acum, cînd 125.000 de oameni au ieșit în stradă pentru a cere demisia președintelui Emmanuel Macron.

După ce, sîmbăta trecută, Arcul de Triumf a fost asaltat de protestatari, ministrul culturii, Franck Riester, a declarat pentru radio RTL, că nu-și poate asuma riscul de a ține obiective turistice deschise, instalînd chiar o „protecție sporită” în jurul Arcului de Triumf. Chiar dacă, la nivelul unei țări cu peste 67 de milioane de locuitori, așa cum e Franța, 125.000 de protestatari nu înseamnă nici măcar 1% din populație, conform sondajelor, 72% dintre francezi sprijină „vestele galbene”. Protestatarii au reușit sîmbătă să provoace închiderea mai multor obiective turistice precum Luvrul sau Turnul Eiffel. De asemenea, au fost închise și magazinele de pe Champs Elysees și Opera din Paris.

Un eveniment pe Facebook a aprins „vestele”

Nu se poate determina o cauză exactă pentru formarea mișcării pentru că a luat naştere în mai multe grupuri de Facebook, fiecare cu o anumită nemulțumire față de statul francez. Cu toate acestea, se pare că o petiție online împotriva prețului prea mare la combustibil de pe site-ul change.org, începută în luna mai de o femeie din departamentul Seine-et-Marne, din apropierea Parisului, și un eveniment de „blocare a tuturor drumurilor”, programat pe Facebook pe 17 noiembrie de doi bărbați din același departament, au fost cele care au dat startul protestelor. În urma discuțiilor pentru un simbol purtat în timpul demonstrațiilor, membrii grupării au ales vesta reflectorizantă, deoarece, fiind obligatorie prin lege pentru toți motocicliștii și bicicliștii, era ușor de găsit și ieftină, simbolizînd astfel nemulțumirile legate atît de costul ridicat al carburanților, dar și scumpirea traiului de zi cu zi.

Spre deosebire de „Bonnets Rouges” (Șepcile roșii), mișcarea care, în 2013, a reușit, după cîteva săptămîni de proteste, să îl forțeze pe președintele de atunci, François Hollande, să revoce o taxă pe poluare pentru camioane, „«vestele galbene» nu au niciun lider pentru că-și împing ura față de clasa politică pînă la punctul în care ar urî orice politician, chiar dacă aceasta s-ar naște în mijlocul lor”, după cum spunea jurnalistul John Lichfield, care a asistat la demonstrații, într-un articol pentru The Guardian.

Pe 6 decembrie, studenții au ieșit în stradă să protesteze împotriva reformelor președintelui Macron din domeniul educației și a planurilor acestuia de modificare a examenului de bacalaureat, care, motivează protestatarii, ar fi condus la o discrepanță vizibilă între școlile din mediul urban și din mediul rural. Peste 140 de studenți au fost arestați în fața unei școli în Mantes-la-Jolie, la aproximativ 48 km de Paris, iar videoclipurile arătînd tineri îngenunchiați ducîndu-și mîinile la ceafă au făcut înconjurul internetului. Deși ministrul educației, Jean-Michel Blanquer, a declarat că a fost șocat de video, a adăugat că acesta „ar trebui vizualizat în context, nu desprins de el”, provocînd, în aceeași zi, „asediul” orașului Saint-Etienne, al cărui primar a sugerat, într-un comunicat de presă, închiderea Festivalului Luminilor din Lyon pentru a putea fi aduși mai mulți polițiști în zonă.

Protestele, la început pașnice, au devenit din ce în ce mai violente în cele patru weekend-uri consecutive de cînd au loc peste tot în Franța, iar dacă numărul protestatarilor arestați pînă pe 4 decembrie era de 1.600, mai bine de 2.300 au fost arestați doar în ziua de 8 decembrie