Important este să nu se creeze cercuri închise
Cap în cap, Eveniment 13 martie 2017 1 comentariu la Important este să nu se creeze cercuri închise 42Încearcă statele mai dezvoltate ale Europei, Franța, Germania, Spania și Italia, să șantajeze statele mai mici și să le facă pe cele din urmă să le accepte statutul de lider?
Nu cred că este vorba de un șantaj al statelor mai mari în relația cu cele mai mici și nici nu cred că este vorba despre un proiect „Europa cu mai multe viteze” doar al statelor mari, căci avem și state occidentale mai mici din punct de vedere demografic. Este o atitudine legitimată de multe ori prin refuzul a ceea ce ele numesc un „șantaj” din partea unor state Est-europene și aici vorbim, în primul rînd, de membrii Grupului de la Visegrád, care par dornici să blocheze cooperarea în domenii în care ele vor să avanseze. Deci nu cred că termenul de „șantaj” ar fi corect, vorbim de o afirmare a leadershipului unui grup mic de state importante.
Avem, spre exemplu, marea problemă a zonei euro care s-ar putea transforma, prin adoptarea unor măsuri de guvernare legitime pentru uniunea economică și monetară, într-o entitate care să devină mai greu accesibilă tocmai acelor state care nu sînt deja acolo. Din punctul acesta de vedere trebuie să fim neliniștiți. Dacă dorim aderarea la zona euro, atunci probabil că ar trebui ca România sau alte țări aflate într-o situație asemănătoare să ia măsuri urgente de echilibrare economică și de stabilizare pentru a putea deveni, fără riscuri, parte din spațiul monetar european.
Important este să nu se creeze cercuri închise. Dacă procesul acesta de adîncire a cooperării între statele capabile și dornice se va realiza, pornind de la principiile cooperări intensificate existente în tratatele comunitare, atunci e foarte bine pentru că acestea nu vor permite blocarea accesului unor alți membri cum ar fi România. Dacă vorbim însă de un alt model care e adesea complementar și care este folosit în aceeași propoziție cu modelul Europei cu mai multe viteze și mă refer aici la „Europa cercurilor concentrice”, atunci aș fi mai neliniștit și aș vrea să mă asigur că opoziția pe cercul respectiv, mai aproape sau mai departe de nucleu, ne-o stabilim noi înșine. Acel model în care ți se alocă o poziție și riști să fii exclus de la anumite domenii de cooperare reprezintă o sursă de îngrijorare pentru mine și cred că ar trebui să reprezinte și pentru factorii politici. Dacă vorbim de viteză, aici ne-o stabilim noi și vedem care sînt consecințele, putem să apăsăm pedala de accelerație, dar guvernul s-ar putea să se trezească cu costuri interne și trebuie să hotărască cum anume ar putea să acționeze în interes național.
Ce beneficii ar putea găsi țara noastră într-o Europă cu mai multe viteze?
Eu cred că Europa cu mai multe viteze este deja prezentă, nu trebuie să vină domnul Jean-Claude Juncker și să spună că într-acolo ne îndreptăm. Atît timp cît cîmpul este deschis și noi putem stabili încotro mergem și care ar fi ritmul în care putem ajunge acolo, nu este nicio problemă. Unde pot exista probleme, și aici este important, este dacă vor apărea mecanisme de presiune prin gestionarea fondurilor europene pentru dezvoltare și echilibrare. Dacă, de exemplu, se va spune că țările nu par dornice să se îndrepte în direcția cunoscută și nu vor mai primi asemenea fonduri, asta ar fi o mare problema pentru România și pentru alte țări Est europene, fiindcă ele au nevoie de aceste fonduri.
Conform unui criteriu care împarte Europa în trei zone, România se află în ultimul grup care nu a adoptat încă moneda euro. Dacă România nu se ridică la standardele impuse, am putea vorbi de excluderea țării noastre din Uniunea Europeană?
Nu, așa ceva nu se poate realiza în momentul de față, decît în baza tratatului de la Lisabona, decît în situația unor abuzuri foarte grave în privința democrației și a statului de drept și nu pentru că ar refuza România să participe la o anume arenă a integrării.
Cum vedeți viitorul UE dacă s-ar crea aceste cercuri închise?
Dacă vorbim de cercuri închise, în care soarta fiecărei națiuni să nu mai fie la latitudinea ei și să fie determinată de alții, cred că vom asista la sfîrșitul proiectului european așa cum îl știm. Problema vitezelor nu ar duce neapărat la eșec, ar putea însă să trezească dubii în rîndul electoratelor unora dintre statele membre. De exemplu, o tară care s-ar simți lăsată în spate și care ar avea o componentă eurosceptică importantă a electoratului ar putea chiar să se confrunte cu o victorie a uniunii eurosceptice.
Luînd în considerare acest sfîrșit al proiectului european, s-ar putea ca politica țării noastre să se îndrepte puternic spre stînga?
E foarte greu să judec politica românească în termeni de stînga și de dreapta, pentru că PSD are multe elemente care nu sînt de stînga. În cazul în care am putea argumenta că România este marginalizată cumva, m-aș putea aștepta la apariția unui curent eurosceptic mai puternic sau mai bine definit, dar în prezent el este foarte slab și nu cred că s-ar putea produce o revoluție în această direcție. Cît timp fondurile europene continuă să vină în România, societatea cred că va rămîne mai receptivă față de procesul de integrare.
De ce accesarea de fonduri europene ar putea deveni un obiectiv mult mai greu de obținut, în cazul în care s-ar crea un astfel de pol cu o „viteză” mai mare?
E posibil ca neparticiparea sau lipsa de dorință, de implicare și de înfăptuire a reformelor pentru a accede într-un cerc din interior, să fie „prevestită” printr-o restrîngere a asistenței pe care Vestul mai bogat o acordă Estului mai sărac. Ne putem închipui că anumite zone de cooperare între țările membre ar face necesară o asistență între participanți și, în acest caz, dacă Slovacia sau Grecia, țări nu foarte prospere, participă la acea arenă de cooperare, s-ar putea ca resursele destinate asistenței să fie dirijate, în primul rînd, către ele.
Urmează alegeri atît în Franța, Olanda, cît și în Germania. Face parte acest nou plan al UE dintr-o propagandă politică?
Cred că acest plan este menit să ușureze sarcina liderilor establishmentului în a oferi o direcție credibilă procesului de integrare europeană. De asemenea, ideea precum că cei pregătiți vor putea merge înainte fără probleme ar trebui să le ușureze sarcina unor lideri politici precum Angela Merkel, François Hollande sau din alte state precum Italia, Spania sau Olanda. Una dintre problemele mari ale conducerii principatelor țări occidentale este că nu par să fie capabile să ilustreze și să urmeze un proiect european realizabil.
Interviu cu Lucian Dîrdală, analist politic
Un comentariu
Admitere, admitere, admitere!