Institutul pentru Vindecarea Hotiei

A ajuns fotbalul la Procuratura. Suna ciudat aceasta propozitie, nu numai pentru microbisti. Pana acum, problemele fotbalului, chiar si cele mai scandaloase, erau dezbatute de suporteri, de jurnalisti, de finantatori, de antrenori si jucatori. Acum se ocupa de ele procurorii DNA si judecatorii. Cum a fost posibil? Exista, cred, o cauza a acestei deraieri catastrofale, care nu tine doar de fotbal, priveste intreaga Romanie: lipsa spiritului de corp.

Arbitrii de fotbal sint un corp. Corpul arbitrilor are structuri de conducere, reguli de admitere si de promovare. Are e uniforma si o arma: li se mai spune si cavaleri, cavaleri ai fluierului. Nu are ceea ce francezii numesc esprit de corps: constiinta apartenentei la o breasla, la o elita profesionala, mindria de a spune ce esti inainte de a spune cine esti. Sa ai spirit de corp inseamna sa aperi breasla careia ii apartii in fata atacurilor nejustificate si denigrarilor din exterior, cat si sa fii neindurator fata de abaterile de la codul onoarei comise in interior. Sa existe in acel corp destui oameni integri, repere morale si profesionale, care sa-i judece si sa-i pedepseasca pe membrii care compromit corpul.

Or, ce faceau Corpodean, Savaniu sau Lica era secretul lui Polichinelle, bine stiut in mediile fotbalistice. Cine sa ia insa masuri pe linie de organizatie impotriva acestor “ingeri negri” care spoiau costumul de arbitru? Colegii lor tac chitic de ani de zile, s-ar putea sa vedem foarte curand de ce. seful Gh. Constantin e, la rindul sau, un client de seama al DNA. Marele fost sindicalist Fl. Prunea asteapta si el sa fie chemat in vizita de stat la aceeasi institutie. Cine sa fi facut ordine morala printre arbitri? Mitica Dragomir? Mircea Sandu?

Cred ca in fotbalul romanesc lucrurile se petrec ca intr-o comedie cinematografica britanica din anii ’60. Un spargator inrait vrea sa-si schimbe viata. Se duce la o institutie care trateaza, contra cost, hotia: deschide un seif, iese de acolo o mina inmanusata si ii da un pumn in gura… Pune mina pe niste monede de aur care il fac sa urle deoarece sunt incinse in prealabil etc. Paraseste institutia vindecat, dar i se da un numar de telefon la care sa sune in caz de puseu neasteptat de hotie. O vreme se descurca onorabil, dar,  in fata unui milion de lire sterline care abia asteapta sa fie ciordit cedeaza psihic si suna. Cind aude de suma si cit de accesibila e, ingerul sau pazitor cere time-out si isi suna superiorul anuntind ca nu poate sa reziste. Superiorului i se aprind ochii in cap, alarma, si e nevoit sa-si sune seful. in scurta vreme, tot Institutul pentru Vindecarea Hotiei e contaminat si se asaza gospodareste la masa cu hotul pacient ca sa puna la cale un plan solid de gabjire a milionului.

Nu exista in fotbalul romanesc un spirit de corp al jucatorilor. Nici al antrenorilor. Toti oamenii acestia fac o meserie cu care castiga bani, unii nu putini. Atit. Jucatorii se muta de la un club la altul pe bani mai multi, antrenorii pot fi inlocuiti si dupa trei meciuri, asa ca grija lor principala e sa cistige bani cat mai multi in timp cit mai scurt.

Asa stau lucrurile si printre jurnalisti, care nu mai sint o breasla, ci o adunatura unde orice porcarie care aduce audienta si, deci, bani, e permisa. Si credeti ca la profesori sau la politisti e altfel?

Capacitatea de autoreglementare morala a categoriilor profesionale din Romania tinde in acest moment spre zero. Si atunci, educatorul moral al natiunii devine DNA. O sa ajungem sa aiba fiecare institutie cel putin un procuror DNA pe langa ea, cum era inainte de ’89 securistul de intreprindere…

Cristian Tudor POPESCU