Intimitatea care a dat startul unui scandal

Pelicula românească „Nu mă atinge-mă/” (Touch me not) a regizoarei Adina Pintilie a cîștigat Ur­sul de Aur, fiind declarat cel mai bun film din competiția oficială a Ber­li­na­lei, în același timp regizoarea fiind premiată și pentru cel mai bun de­but. Acesta a fost doar fitilul care a aprins numeroase discuții în spa­țiul public, de multe ori fiind emise pă­reri de către persoane fără să aibă nea­părat cunoștințe în domeniu, în timp ce criticii au avut în mare par­te păreri pozitive. Contro­ver­se­le în­să au început să apară încă din pri­mele minute ale proiecției de la Ber­linală cînd mai mulți jurnaliști pre­zenți la eveniment au ieșit din sa­lă. Pînă la final, pe lîngă cei trei pro­ta­goniști, în film apare însăși regizoarea care schimbă astfel locu­ri­le, fiind în fața camerei la fel de des­co­perită precum ceilalți. „Un workshop terapeutic unde bărbați și femei în alb învață să-și descopere partenerul prin privit, pipăit sau vorbind cu sinceritate despre ce simt. Tomas, un tînăr chel (despre care aflăm ulterior ca și-a pierdut complet părul la 13 ani), recunoaște că-i vine greu să atingă fața lui Chris­tian, un tînăr al cărui corp e diminuat, de­format de boală, cu prognatism și care nu-și poate mișca singur mîi­ni­le ca să-și șteargă saliva de la gu­ră”, spune Iulia Blaga într-un articol publicat pe HotNews.

În același timp, așa cum era de așteptat, filmul a ajuns și în atenția presei internaționale, The Holly­wood Reporter caracterizîndu-l „pro­vocator”, iar cotidianul El Pais spunînd despre el că „este filmat cu o răceală estetică și afecțiune pen­tru protagoniști”, iar alte pub­lica­ții au spus din start că premierea sa a fost „o surpriză”, lucru susținut și de Adina Pintilie la momentul premierii. „Nu ne aşteptam deloc la as­ta, dar e foarte important acest pre­miu, pentru că am vrea că dialogul pe care «Nu mă atinge-mă» îl pro­pune să fie deschis către toată lu­mea”, a spus Adina Pintilie pe sce­nă. Pelicula a fost filmată între anii 2015 – 2017, pe o perioadă de zece săp­tămîni, fiind descrisă ca o ex­plo­rare personală „care pune sub sem­nul întrebării ideile preconcepute pe care le avem despre intimitate, ca aspect fundamental al exis­te­nței umane”, conform unui comunicat transmis către presă de către ICR Berlin. Această investigare per­sonală a intimității, a nevoii de contact e reflectată de o femeie și doi bărbați. „La granița dintre fic­țiu­ne, documentar și artă vizuală, experimentînd curajos atît la nivel de conținut cît și de limbaj cinematografic, «Nu mă atinge-mă» este o investigare personală a ideii de intimitate, a nevoii umane de contact autentic. O femeie și doi bărbați aflați în căutarea inti­mi­tă­ții. Pierdute în imensitatea rece a orașului, singurătățile lor se întîlnesc – întîmplător sau din voia des­tinului – într-o stranie încercare de contact”, după cum se mențio­nea­ză încă din descrierea filmului. Fil­mul a fost însă apreciat de critica de specialitate, majoritatea criticilor de film încercînd să îl vadă ca un film curajos, îndrăzneț sau care nu poate fi digerat corespunzător de toată lumea. „E un film foarte îndrăzneţ şi sper să fim suficienţi de pregătiţi să-l urmărim fără prejudecăţi, ceea ce cred că o să fie complicat. E o discuţie întreagă des­pre intimitate în condiţiile în care într-un fel ceea ce e pe ecran îţi în­cal­că intimitatea”, a precizat Irina Margareta Nistor, critic de film.

Cu toate criticile temperate din par­tea criticilor de specialitate, filmul rămîne în mintea publicului ca unul controversat, care a stîrnit mai mul­t­e păreri negative decît pozitive, sau ca o provocare pe care și-a do­rit-o însăși regizoarea.