„La modul real, nimeni nu are de cîștigat”

De ce credeți că este necesară aplicarea legii dării în plată?

Nu avem nevoie de existența acestei legi. Astăzi, între bănci și cei care au luat credite ipotecare există niște contracte în derulare. Ambele părți trebuie să respecte condițiile contractuale, eventual pot cădea de comun acord să le mo­difice. La fel ca în cazul credi­telor în franci elvețieni, eu nu văd de­loc necesară intervenția unei ter­țe părți în aceste raporturi contractuale. Este aberant și foarte periculos ca o lege să intervină ex post în derularea unor contracte care-și fac efectele de foarte multă vreme.

Cum ar putea fi afectați consumatorii?

Această lege i-ar putea „ajuta” pe unii dintre cei care au credite, dar care fie nu mai pot, fie nu mai vor să plătească. Mi se pare că vrea să-i salveze pe unii care au luat su­me imense de bani sub formă de îm­prumuturi și au investit într-un do­meniu care nu mai este atît de pro­fitabil pe cît era în urmă cu zece ani. În schimb, îi dezavantajează în special pe cei care vor dori în viitor să-și cumpere un imobil. Or nu­mă­rul acestora este mult mai mare. Din punctul meu de vedere, o con­se­cin­ță inevitabilă a aplicării legii dă­rii în plată va fi creșterea ratei do­bîn­zii la creditele ipotecare. Așadar, cei care vor dori să apeleze la bănci vor fi obligați să plătească mai mult pentru o casă. Prin urmare, această lege i-ar putea apăra pe unii de­ți­nă­tori de credite ipoteca­re, în de­tri­mentul viitorilor „consumatori” de asemenea credite.

Ce impact ar putea avea această lege asupra sectorului bancar?

Sectorul bancar s-ar putea „cu­tre­mura” destul de bine dacă, în­ce­pînd de săptămîna viitoare, băn­ci­le se vor trezi că devin proprietarele ne­dorite a zeci sau sute de mii de case, ai căror proprietari actuali nu doresc să-și mai achite ratele asumate printr-un contract liber-con­simțit. Or acest lucru este destul de grav deoarece sistemul economic ac­tual se bazează pe creditare, prin intermediul sistemului financiar-bancar. Astfel, o problemă majoră a băncilor poate afecta destul de mult întregul sistem economic. Practic, funcționarea sistemului ban­car ar putea fi blocată prin trans­formarea forțată a băncilor în agenții imobiliare.

Cine şi ce are cel mai mult de cîştigat în urma modificărilor?

La modul real, nimeni nu are de cîștigat. Însă ne putem imagina că cineva care deține acum cîteva mii de imobile, construite cu credi­te bancare, imobile ale căror pre­țuri au scăzut la jumătate față de anii boom-ului imobiliar, ar putea să-și limiteze pierderile. Mi-e greu să cred că un om simplu, care a plătit un avans de 20-30%, a plătit rate vreme de zece ani, se va pre­zenta la ghișeul băncii renunțînd pur și simplu la casa deținută și mu­tîndu-se cu chirie. Nimeni – nici el, nici banca – nu are interes ca așa ceva să se întîmple. Prin ur­ma­re, această lege ar putea să limi­teze pierderile suferite de investitorii imobiliare, în calitate de persoane fizice. Nu ar exista nicio problemă dacă aceste pierderi nu vor fi suportate de viitori doritori de case, prin credite ipotecare.

Piața imobiliară ce schimbări ar putea cunoaşte acest context?

Există trei efecte majore ale aplicării posibile a acestei legi: creșterea avansului la creditele ipo­tecare, creșterea ratei dobînzii (pen­tru a compensa riscul asociat po­sibilei „predări a cheilor” băn­cii) și comprimarea perioadei de acordare a creditelor. Toate acestea vor avea drept consecință o creștere ine­vitabilă a sumei de bani plătită de posesorii de credite către bancă, adică a ratei lunare. Acest lucru va reduce semnificativ numărul celor care își vor permite să achi­zi­țio­ne­ze un imobil. Or acest lucru va avea un impact major asupra pieței imo­biliare, în sensul scăderii nu­mă­ru­lui de case, terenuri vîndute.

Ar trebui proiectul „Prima casă” inclus în aceasta?

Din punctul meu de vedere, programul „Prima casă” n-ar trebui să existe. Noi avem senzația că statul ne ajută să ne cumpărăm case, însă întotdeauna o face cu un așa-zis cost de oportunitate. Dacă statul subvenționează dobînzi sau acordă garanții imobiliare, au de cîștigat cei ce cumpără case, pe sea­ma celor care plătesc taxe și im­po­zite bugetului de stat. De fapt, programul „Prima casă” este un produs electoral, pasat între partidele ce se succed la guvernare, prin care sînt ajutate băncile, unii cum­pă­ră­tori de case și sectorul imobiliar, pe seama tuturor contribuabililor. Cu cît renunțăm mai repede la el, cu atît mai bine!

Economia României cum va fi afectată?

Cu siguranță, în special prin efec­tele negative repercutate asu­pra sec­torului construcții, asupra in­dus­triei cimentului, fierului beton etc.

Ce credeți despre modul în care discută politicienii despre această lege? Pînă acum, au pus problema cum trebuie?

Cu cît limităm mai mult sfera de acțiune a politicienilor cu atît mai bine pentru noi! Politicienii, aproape întotdeauna niște po­pu­liști, ne „ajută” mereu, dar nu pe ba­nii lor, ci pe ai noștri. Acum, ei se află în campanie electorală și fac tot felul de promisiuni și cadouri otră­vite. Ar trebui să ieșim odată din această stare de minorat, cum i-ar spune Kant, renunțînd să mai fim duși de nas de asemenea inși lipsiți de scrupule!

Interviu cu Gabriel Mursa, economist