Lecția de populism a politicienilor britanici pentru Europa

Timp de doi ani tensionați, guvernul și parlamentul britanic nu au reușit să obțină un acord de compromis pentru o ieșire ordonată din UE.

Diviziunile dintre partide, din interiorul partidelor și din sînul guvernului s-au adîncit, companiile s-au plîns repetat de lipsa de certitudine, economia suferă, iar electoratul este sătul de toată dezbaterea.

Doi ani în care europenii din Marea Britanie, inclusiv români, și britanicii din UE au trăit în nesiguranță, neștiind care vor fi drepturilor lor în viitor.

Ultimele evoluții din Parlament au luat o turnură tragi-comică. În cîteva săptămîni, susținătorii Brexit-ului au votat împotriva Brexit-ului, parlamentarii au votat împotriva liniei propriilor partide, guvernul a votat împotriva guvernului.

Nu există un acord, iar dacă el va fi aprobat în ultimul ceas, acest lucru se va întîmpla doar pentru că premierul folosește situația complicată în care se găsește țara pentru a-i șantaja pe susținătorii Brexit-ului să voteze „Da”, amenințați fiind cu o amînare indefinită a divorțului de UE.
Iar întrebările privind libera circulație între cele două Irlande, care se vor trezi despărțite de frontiera UE, rămîn. Cum va fi rezolvată spinoasa chestiune, care amenință să redeschidă rănile produse de un conflict sîngeros?

Și abia după Brexit va începe adevărata negociere a relației pe care Marea Britanie o va avea cu UE, faimosul tratat care va aduce lapte și miere în insulă.

Și tot după Brexit vor începe și negocierile pentru un nou tratat comercial cu celelalte state, cu SUA spre exemplu, care și-au anunțat deja poziția de forță în relație cu Marea Britanie.

Va fi mereu important, pentru noi, românii, și pentru restul europenilor, să nu uităm un lucru.

Acest coșmar, care anunță că se va întinde pe mulți ani, a fost declanșat de un politician nesigur și iresponsabil, David Cameron, de o elită politică și economică desprinsă de realitățile și nevoile cetățenilor, de o campanie populistă și pe alocuri mincinoasă, sfîrșită cu un referendum de 24 de ore, un vot simplist care nu avea cum să îi anunțe pe alegători ce îi așteaptă.

Cei care au votat pentru Brexit nu aveau cum să știe că Londra nu are un plan și nici putere de negociere cu UE, pentru că politicienii le-au ascuns asta, nu aveau de unde să știe că banii care mergeau la bugetul UE nu se vor duce către sistemul de sănătate, așa cum au fost mințiți în campanie.

Nu aveau de unde să știe că migranții din România sînt vitali pentru amintitul sistem de sănătate și în general că Marea Britanie, chiar insulară cum este, nu se poate închide la nesfîrșit în fața globalizării, a migrației.

Toate aceste adevăruri nuanțate și uneori neplăcute despre prezent și viitor intră rar în vocabularul unei clase politice care preferă să servească promisiuni simple, amețitoare și irealizabile.

Lupta pentru drepturile celor mici în relație cu elitele politice și economice nu este o miză falsă, nemulțumirea cetățenilor a alimentat votul pentru Brexit, pe cel pentru guvernul de la Roma sau revoltele 1vestelor galbene”.

Dar în repetate rînduri, ideile populiste și extremiste au eșuat în a produce soluții.
În ciuda situației sumbre în care lumea întreagă pare că se află acum sau tocmai din cauza acesteia, poate că problemele Marii Britanii vor servi o lecție bună.

Pentru francezii care cred că soluția naționalismului Lepenist, populist și rasist, este una simplă și la îndemînă. Pentru românii care cred în sloganuri de tip „Patrioți în Europa” sau „România în primul rând” sau altele asemenea, fără să verifice ce se află dincolo de aceste forme fără fond.

de Adrian Cochino, jurnalist Realitatea.net

Sursa foto: BBC