Lucian Dîrdală: Legea este menită să aducă pacea între București și elitele din teritoriu

Pe 19 noiembrie, Guvernul își va asuma răs­pun­derea pentru legea descen­tr­a­li­ză­rii. Es­te pentru prima dată cînd Gu­ver­nul Pon­ta ocolește Parlamentul. Care ar fi con­secințele directe?

În esență, Guvernul Ponta s-a an­­gajat încă de la început să nu oco­lească procedurile parlamen­ta­re. Deci ar fi un pas înapoi față de angajamentele inițiale pe care și le-a luat dar, în esență, nu e nimic ne­constituțional; legea poate fi ado­p­ta­tă prin această asumare a răs­pun­derii. Însă opțiunea pentru această formă reprezintă și o dovadă a slă­bi­ciunii intriseci a coaliției, pentru că recurgi la asumarea răspunderii asupra unei legi atunci cînd nu ești sigur că parlamentarii nu-ți vor modifica serios textul. Mai mult, vorbim aici și de conflictul dintre social-democrați și liberali pe tema cîtorva dintre serviciile publice discutate în contextul descentralizării. Cred că procedura a fost aleasă tocmai pentru a pune un bemol dis­pu­telor din coaliție. În cazul în care opoziția ar reuși să înainteze o mo­țiu­ne de cenzură – ceea ce nu e de­loc clar că s-ar putea întîmpla – par­lamentarii puterii ar avea tot in­te­re­sul să facă front comun în jurul Guvernului.

Dar USL-ul are în acest moment ma­jo­ritate în Parlament.

Are chiar o majori­ta­te co­vîr­și­toa­re, însă este una foar­te fragilă din mai multe puncte de vedere. Avem o da­tă conflictul din ce în ce mai ma­re dintre PSD și PNL, apoi mai exis­tă în anu­mite privințe și un con­flict între centrul partidului, elita de la București, și elitele locale, județene. În cazul des­centralizării, prima e mai im­po­r­tantă, a existat între cele do­uă partide o confruntare pe tema descen­tra­li­zării unor servicii din cadrul Po­li­ției, a administrării do­me­niului cul­tural și a altor ase­me­nea teme. Într-o atmosferă și așa ten­sionată în coaliție, Guvernul a ho­tă­rît să nu permită astfel de dispute.

S-a comentat foarte mult despre a­ceastă lege că ar aduce o creștere sem­ni­fi­cativă a puterilor unor șefi, a unor per­sonaje din poziții înalte. E real acest risc?

Legea va duce la întărirea atri­bu­țiilor Consiliilor Județene (CJ) și, implicit, a președinților CJ, cît și a atribuțiilor unor primari din marile municipii și orașe. Este însă o lege care e menită să aducă pacea între București și elitele din județe. Una care nu înlocuiește procesul de re­gio­nalizare, acolo e mai dificil fiind­că e nevoie de schimbarea Consti­tu­ției. Descentralizarea este o lege prin care Guvernul își dovedește bu­na cre­dința față de liderii județeni, pentru că li se transferă o serie de atribuții. Desigur, vor fi și sursele de finanțare aferente, nu se va pu­ne problema să se transmită la ju­de­țe sarcini fără re­sur­se. Poate că, du­pă ce va da aceas­tă dovadă de bu­năvoință față de ju­dețe, Guver­nul va reuși mai ușor să cîștige de par­tea lui liderii din teri­to­riu în ela­borarea și susținerea pro­iec­tului de regionalizare, care se va ocupa de alte domenii. Fiindcă legea des­cen­tralizării nu anulează și nu lasă fără obiect procesul de regiona­li­za­re.

Un exemplu concret în acest sens ce a fost dezbătut în presă pri­vește Au­to­ri­tatea Națională de Tu­rism care pierde dreptul de amena­ja­re și de întreținere a plajelor în defavoarea administrației lo­cale din Constanța. Au fost și voci care au spus că aceas­tă măsură a fost luată cu sco­pul de a favoriza personajele de acolo cu influență în coaliție.

Singura problemă cu ade­vă­rat sem­ni­ficativă aici ar fi men­ți­ne­rea unor standarde, evitarea si­tua­ției în care astfel de transferuri, și nu mă refer doar la plaje, să nu du­că la o re­la­xare prea mare a criteriilor din punct de vedere al me­diului, spre exemplu. De aseme­nea, mai e o pro­ble­mă, aceea a vul­ne­ra­bi­lității la cli­en­telism în cazul ju­de­țe­lor. Șefii lo­cali ar putea fi sensibili față de pri­e­teni, parteneri de afa­ceri, cola­bo­ra­tori interesați. Au­to­ri­tă­țile din te­ri­to­riu ar trebui să men­ți­nă sau, de ce nu, să îm­bu­nă­tă­țeas­că standardele eti­ce ale adminis­tră­rii, nu doar efi­cien­­ța acesteia. Sînt multe ar­gu­men­te pertinente, nu știu însă dacă ele pot să pună în cauză principiul des­cen­tralizării. Mi se pare că, în cea mai mare par­te a sa, conținutul aces­tei legi ar putea să aibă un efect be­ne­fic.

Mai există și problema trans­pa­renței. Dacă Guvernul își publica unele hotărîri în Monitorul Oficial și cineva nu era de acord se putea sesiza or, în cazul au­to­ri­tă­ților lo­ca­le, CJ-urile sînt adesea acuzate că nu își fac publice pe site hotărîrile.

Aici ajungem la problema răs­punderii (accountability), posibili­ta­tea ca cetățenii să tragă la răs­pun­dere autoritățile județene sau lo­ca­le. Aceasta este o problemă imensă a democrației românești. Din pă­ca­te, la nivel județean și lo­cal nu au fost asemenea presiuni și opinia publică, în suficiente zone, nu pare a fi su­fi­cient de activă. În mod normal ase­me­nea lucruri se reglează în co­mu­ni­tatea respectivă prin acțiunea opo­zi­ției din acel județ. Din nou, nu cred că acest deficit de răspundere poate fi invocat ca argument îm­po­tri­va descentralizării. Lucrurile ar tre­bui să se echilibreze prin procesul politic.