„Noi sîntem (totuși) români”
Cap în cap 29 noiembrie 2009 Niciun comentariu la „Noi sîntem (totuși) români” 1Ziua de 1 Decembrie pare să aibă ceva în comun cu sentimentele patriotice ale multor români. E de cele mai multe ori friguroasă și întunecată, ploioasă sau chiar cu burniță. Tot așa și patriotismul e adeseori întunecat de tot felul de motive. Știm că multor români care trăiesc peste graniță le e uneori dificil să-și declare cu seninătate originea, pentru că imaginea românilor nu e totdeauna bună acolo și pentru că în ultimele decenii, nu prea avem (sau nu prea știm) cu ce să ne lăudăm, ca nație.
De aceea, patriotismul nostru, în loc să fie luminos, e mai degrabă dureros.
Tot atît de dureros pe cît a fost ultimul meci important al echipei naționale de fotbal, cu Serbia, de care nici nu vrem să ne mai amintim. Desigur, mai există din aceia care clamează „noi sîntem români” și care cred că asta e o virtute în sine.
Adesea dăm exemplul american drept model de patriotism autentic. Ei bine, am descoperit că există americani care atunci cînd aud imnul chiar și la televizor, se ridică în picioare și duc mîna la inimă. La noi așa ceva ar părea absolut ridicol. La ei nu, pentru că patriotismul lor individual e legat de simbolurile oficiale și colective. Ei n-au fost niciodată obligați să sărbătorească zile cu semnificații deturnate. Nouă în schimb, în ultimii ani ai comunismului, ziua de 23 August ne era „livrată” de regimul comunist drept ziua „revoluției de eliberare socială și natională antifascistă si antiimperialistă”. Ne-am format reflexul de a considera tot ce e oficial drept formal, obligatoriu și neplăcut.
„Românii au sărbătorit-o mai degrabă sub semnul dezbinării”
Pe atunci, oamenii nu simțeau semnificația zilei dar profitau de vremea caldă pentru a merge în excursii sau la picnic. Astăzi sărbătoarea e în iarnă dar ar trebui să-i apreciem semnificația: marea unire. Putem pretinde însă acest lucru și cetățenilor români de etnie maghiară, mai ales că ani la rînd, chiar și românii au sărbătorit-o mai degrabă sub semnul dezbinării, cu huiduieli sau ceremonii paralele? Parcă în ultimii ani sărbătoarea a fost mai liniștită iar paradele militare, ceva mai spectaculoase (în special dacă cețurile specifice datei n-au împiedicat demonstrațiile aeriene).
Poate ar trebui să știm că 1 decembrie este și ziua națională a Republicii Centrafricane, o țară despre care singurul lucru mai cunoscut este că a fost condusă de bunul prieten al lui Nicolae Ceaușescu, Jean–Bédel Bokassa – dictatorul care s-a declarat împărat (ulterior acuzat printre altele și de canibalism). O țară încă instabilă și bîntuită de grupuri de rebeli înarmați. Am putea fi bucuroși măcar și pentru faptul că nu sîntem în situația de a sărbători ziua de 1 Decembrie în calitate de cetățeni centrafricani. Noi sîntem (totuși) români.
Andrei MANOLESCU
Adaugă un comentariu