O chestiune de genetică

Primele indicii legate de a­utorii atentatului de la Boston au apărut în presă după vreo două zi­le, însă anchetatorii au avut la în­demînă din primele minute semnalmente solide. Cine își mai în­chi­puie că poate înfricoșa Ame­rica pe termen lung cu niște explozibil nu poate fi decît un tîmpit notoriu ori un nebun. Cu siguranță, maratonul de anul viitor va avea și mai mulți participanți, mai colorați și mai antrenați decît acum.

Vor fi bătute recorduri de vîrstă, cei mai buni timpi vor fi doborîți, și mai mulți oameni vor flutura steaguri de pe margine. America nu se o­preș­te din alergat, din sărbătorit sau din muncit doar pentru că niște minți bolnave sau sărace în sinapse în­cro­pesc planuri.

• Copley, punctul de finiș al maratonului, e în miezul Bostonu­lui. De acolo pornesc șirurile de clădiri victoriene din cărămidă ro­șie de pe Newbury și zgîrie-norii de pe Huntington Avenue, cu magazine, pasarele și hoteluri. Dede­subt, metroul traversează cea mai veche galerie din țară, construită la sfîr­și­tul secolului al XX-lea. Între be­toa­nele, sticla și cărămizile vizi­bi­le azi, e greu să-ți închipui cum arăta bucata asta de pămînt acum 380 de ani, cînd au ajuns aici primii co­lo­niști. Adevărul e că o parte din ea nici nu exista: niște oameni au retezat vîrful dealului Beacon și au folo­sit materialul rezultat pentru a umple un golf. La trei stații de Copley e parcul central, iar lîngă parc e un cimitir plin de pietre șterse, în care sînt îngropați cei mai vechi co­lo­niști. Majoritatea mureau înainte de 40 de ani, din cauza condițiilor grele pe care le găseau. Au continuat totuși să vină în valuri. Unii au pornit spre vest, să cucerească noi teritorii, alții au rămas și s-au pus pe construit o bijuterie de oraș.
• Am căutat să pricep de unde vine curajul americanilor, ce-i fa­ce să ridice clădiri și mai înalte pe locul celor demolate de minți bolnave sau sărace în sinapse. Ar pu­tea fi o chestiune de genetică: oamenii aceștia fie sînt veniți de cine știe unde pentru a începe o nouă viață, fie sînt urmașii unor asemenea per­sonaje, iar ceva sigur a rămas în sîn­gele lor. Cei care încearcă să îns­păi­mînte America n-au altă so­lu­ție decît să-i facă țăndări ADN-ul, om cu om. Iar asta nici în laboratoa­rele Hollywoodului nu se poate.

Vlad ODOBESCU