O demisie fara miza

Demisia longevivului premier moldovean Vasile Tarlev este, in opinia mea, o stire lipsita de semnificatie pentru cititorul roman. Adica ce-o sa se schimbe in politica interna si externa a cnezatului din stinga Prutului dupa inlocuirea lui Tarlev cu Zenaida? Dar ce-ar fi fost sa nu fie Zenaida, ci Stepaniuc, Lupu sau Stratan? Dar cine sint si astia? Aaa, pai vedeti ca nu stiti? Ia, sint si ei acolo niste dregatori ai cneazului Vladimir Voronin, niste membri ai camarilei sale, ca demisionarul Tarlev si ca alti vreo citiva.

Ce treaba avem noi cu dumnealor? Avem vreo speranta, vreo asteptare de la dinsii? Dar ce, basarabenii au ei insisi vreo asteptare? Mofturi! Republica Moldova are un singur decident, pe sus-numitul cneaz, asa ca ar fi intelept sa ne intereseze doar faptele politice ale acestuia si ale formatiunilor care se raporteaza intr-un fel sau altul la el. Faptele trepadusilor, ale dregatorilor: spatari, paharnici, hatmani, comisi, chelari sau scribi sint… fapt divers, iar schimbarea/rotirea lor este parte a unei logici politice de interfata. Da, de interfata, in sensul ca este logica unui regim feudal cu influente comuniste si capitalist-salbatice (in sensul definit de Marx, al acumularii primitive). Asadar, parerea mea este ca doar raporturile regimului Voronin cu statul suzeran – Rusia, precum si vestile despre faptele opozitiei democrate din Republica Moldova ar putea interesa pe cineva aici, in Romania. Iata doar citeva argumente pe care ma bazez:

In Republica Moldova, intreaga putere administrativa este concentrata in miinile presedintelui si ale apropiatilor.

Puterea politica, asijderea. Sa nu uitam ca Voronin a modificat procedura electorala, astfel incit seful statului este ales nu de cetateni, ci de membrii Parlamentului. Parlament controlat prin mijloace administrative, ca sa nu spunem de-a dreptul politienesti, de acelasi presedinte.

Puterea economica a fost concentrata, in cele doua mandate ale lui Voronin, in miinile sale (sa fim scrupulosi, ale fiului Oleg) si ale membrilor camarilei.

Rezultanta celor trei stari de fapt – sa le numim ipoteze, desi cu totii stiti ca sint realitatea insasi – este imperativul mentinerii cu orice pret a puterii in anul electoral ce urmeaza. Imperativ, ati citit corect. In caz contrar, cneazul si camarila risca nu doar pierderea puterii, ci pierderea averilor nelegitim acumulate, daca nu si consecinta abuzurilor – puscairia.

Asadar, sa ne pese de demisia vreunui ministru comunist doar daca aceasta este semnul unui protest fata de samavolniciile regimului. In rest, sa consideram ca numirea Zenaidei in locul lui Tarlev este o operatiune cosmetica, electorala, lipsita de relevanta. Politica Chisinaului fata de propriii cetateni ramine aceeasi. Iar fata de Romania… hmm, ne putem astepta in acest an la gesturi inca mai neprietenoase decit expulzare de popi si de diplomati.

Cine spera in minuni, sa astepte picnicul lui Putin cu Bush, de luna viitoare, de la Neptun. Acolo unde Voronin nu e asteptat nici macar sa toarne in pahare. Dar nici minunile nu mai sint ce-au fost…

Valentin ZASCHIEVICI