Orbán Viktor. Puterea imitației

În timp ce unii lideri, inclusiv de pe la București, așteaptă încă o invitație la discuții de la Vladimir Pu­tin, Orbán Viktor are ușa deschisă la Krem­lin. Liderii autoritariști au o sim­patie unii față de alții, chiar dacă se află pe poziții adverse. Nu este cazul între cei doi. Noua Constituție a Ungariei condamnă comunismul, după model românesc, dar Vladimir Putin nu este un comunist așa cum le place anticomuniștilor români să creadă. Demo­cra­ția controlată, capitalismul de stat, naționalismul economic, fenomene ce descriu atît Rusia lui Vladimir Pu­tin și Ungaria lui Orbán Viktor, nu sînt comunism. Sînt altceva, mai pe­riculos, ce crește viguros în interiorul democrațiilor liberale, o mutație care riscă să se răspîndească și să mutileze atît stînga cît și dreapta, făcîndu-le de nerecunoscut.

Considerat fascist sau bolșevic pen­tru a fi explicat opiniei publice din afa­ra țării, Orbán Viktor este precum Vladmir Putin, din care s-a și inspirat, un lider autoritarist transideologic. A proclamat moartea statului social; i-a incriminat penal pe săracii care-și caută hrana prin gunoi și a interzis prin ultimele amendamente la Cons­ti­tuție locuitul pe stradă; i-a îndemnat pe maghiari să-și caute fericirea în muncă; a obligat bursierii universi­tă­ți­lor publice, tot prin noua Cons­ti­tu­ție, să muncească zece ani în Ungaria. În același timp, suprataxează capitalul stră­in, critică consumerismul și globali­za­rea, amenință băncile străine cu na­țio­nalizarea și anunță revenirea la sta­tul-națiune. Opera lui politică recen­tă, de la taxarea raselor de cîini nema­ghia­re pînă la noua Constituție, care redu­ce puterile Curții Constituționale și limitează drastic sursele de finanțare pentru media privată, verticalizează pu­terea și produce o democrație controlată și un capitalism de stat cu proprietari maghiari pur sînge.

Nu doar Vladimir Putin i-a fost sursă de inspirație lui Orbán Viktor, ci și Traian Băsescu, după cum a măr­turisit însuși premierul Ungariei, în cel puțin două privințe: lupta anti-co­rupție și condamnarea comunismului. La rîndul lui, Orbán Viktor poate fi și el un model pentru alți politicieni, dacă nu cumva este deja… Deja putem iden­tifica cu ușurință orbanismele din po­li­tica românească, în special în PNL-ul condus de Crin Antonescu, care și con­duce comisia pentru revizuirea Cons­tituției. Antonescu l-a caracterizat pe Orbán, pentru Adevărul: un politician remarcabil care a făcut excese i­nad­misibile. O caracterizare în care se poa­te măsura și un strop de admirație. De altfel din multe puncte de vedere discursul tandemului Antonescu-Voi­cu­lescu seamănă destul de mult cu al lui Orbán Viktor, care s-a pronunțat cu fiecare ocazie împotriva colonialismu­lui UE, comparat cu cel sovietic, și în favoarea politicii demnității națio­na­le. Virulența discursului anti-maghiar și anti-Orban, practicată de aceștia și de purtătorii lor de mesaj, n-ar trebui să păcălească. Așa cum spuneam, politicienii populiști cu tendințe autocratice se imită unii pe alții, chiar dacă se află pe poziții adverse.

Dacă Orban Viktor cîștigă din nou alegerile anul viitor, nu este exclus ca orbanismul să facă prozeliți în țările foste comuniste, în primul rînd la Bu­curești.

Ioana Lupea este jurnalist la cotidianul „Adevărul”