Poker pe (cu) banii profesorilor

Cum explici imposibilitatea maririi salariilor pentru profesori dupa ce cheltui vreo doua miliarde de euro pentru aprovizionarea zonelor PNL si PSD din tara, cind curg zilnic stirile despre salarii nesimtiete la stat, despre achizitii aiurea s.a.m.d. Tariceanu are dreptate sa ceara stoparea legii maririi cu 50% a salariilor profesorilor. Dar nu are caderea s-o faca decit, facindu-si in acelasi timp, mea culpa. Or, de asta nu e un stare, nu e un politician atit de bun.

De la Traian Basescu ma asteptam la mai mult (un sport obositor de la o vreme), m-asteptam sa-si asume o decizie nepopulara, dar a preferat sa continue jocul la cacialma, sa forteze guvernul sa-si recunoasca neputinta, asumindu-si eventual raspunderea pentru blocarea legii nebune eliberate de parlament. E prea mult sa-i cerem sa fie eroul responsabilitatii nationale. E si el un politician care-si avea adversarii la mina si nu putea face altfel pentru binele partidului sau.

Avem un joc de poker in care miza a tot crescut, iar jucatorii au inceput sa puna pe masa nu doar capitalul propriu de imagine, ci bugete de tara, de ministere. Din pacate, am senzatia ca oricine ar cistiga se va bucura mai mult de niste ruine, decit de o putere politica propriu-zisa. Nu-mi place sa acuz de iresponsabilitate in bloc, dar ce s-a petrecut zilele astea arata ca de fapt oamenii astia zac intr-un soi de second life si nu-si dau seama ca exista consecinte directe, reale, ale faptelor lor. Li s-a explicat la Bruxelles acum doua saptamini, li se explica in tara de catre guvernatorul BNR ca orice marire salariala de acest fel, intr-un moment in care “motoarele duduinde ale economiei romanesti” incep sa se inece din cauza crizei financiare mondiale, poate fi fatala. Prea multi cred ca astea sint teorii, ca profesori “merita” marirea. Din pacate, lucrurile stau altfel: cineva observa ca euro a crescut substantial in timpul discursului presedintelui despre promulgarea legii. N-o fi vreo legatura directa, dar asa s-a intimplat. Asta nu mai e teorie.

Am ajuns intr-un moment in care fiecare discurs emis de un politician important poate avea urmari directe asupra unei piete si a unei economii fragile. Deci tot ce-am avea de facut e simplu si extrem de greu de facut: cineva trebuie sa le spuna oamenilor de la Victoria si de la Cotroceni ca jocul ala de poker numit de ei politica a devenit chiar foarte serios, nu mai e un soi de joaca pe banii nostri, e o joaca si pe banii nostri viitori si pe banii urmasii, urmasilor nostri, cum ii placea cuiva sa spuna.

Costi ROGOZANU