Prețul potrivit

Am trecut prin Constanța cu doar cîteva zile înainte ca primarul Radu Mazăre să fie reținut. Orașul ăsta – unul dintre cele mai bogate din România – e împotmolit undeva la începutul anilor ’90, în epoca bișniței și a sifonului. E plin de chioșcuri, iar bordurile sînt stră­pun­se de buruieni. Drumurile din centru sînt desfundate, iar ieșirea se face printr-un labirint presărat cu guri de canalizare. Cică se lu­crea­ză, dar în puține locuri se văd utilaje. Printre hurducăieli și sus­pi­ne, îl aud pe Mazăre la radio, într-un interviu amical la un post local de radio. La un moment dat, jur­na­lis­tul sugerează că durează prea mult lucrările, ceea ce-l supără la culme pe primar. Se răstește la el, îl ia cu „Băi, băiatule!”, iar „băiatul” se scu­ză cu o voce tot mai stinsă: „De fapt asta voiam să zic, e bine că se face…”

E straniu cînd pri­vești din afa­ră: un clan a pus stăpînire pe un oraș, și bieții oameni nu văd ie­și­rea. Mazăre nu stăpînește însă Constanța ca un dictator tras la xerox, oricîte cos­tu­me de sultan sau ofițer nazist ar proba. „Constanța e stat în stat”, îmi ex­plică o localnică. Bun, am auzit as­ta în multe părți și de fiecare dată am ridicat din sprîn­ceană la un asemenea clișeu. Continuarea are însă o logică: „Fie­ca­re are pe aici o bucată de teren la malul mării, un teren de luat sau ceva de construit și depinde de pri­mar”.

Dacă e să acceptăm perspectiva asta, înseamnă că Mazăre și-a îm­părțit electoratul în felii. Desigur, cîtorva le dă pungi de Paște și Cră­ciun, le dă transport public gratuit, le dă locuințe. Însă voturile lor n-ar putea fi suficiente pentru a-i asigura scaunul din 2000 încoace. De aceea, cu mulți alți constănțeni Mazăre a devenit complice. Vrei o terasă sau o pensiune? Știi că ai pe cine să te bazezi pentru o aprobare. Așadar, constănțenii știu ce marfă iau, iar pre­țul le convine. Nici măcar nu mai e vorba de manipulare aici. De­­mo­cra­ția devine parte a jocului, pen­­tru că votul legitimează sis­te­mul acesta găunos. Un primar la cos­tum și cu respect pentru litera le­gii nu le-ar fi la îndemână mul­to­ra.

Republica Mazăre ar trebui să fie subiect de dezbatere la Bruxelles, pentru că asemenea insule de imoralitate s-ar putea extinde repejor în toată regiunea: criza prelungită le stimulează.

Republica Mazăre ar trebui să fie subiect de dezbatere la Bru­xel­les, pentru că asemenea insule de imoralitate s-ar putea extinde re­pe­jor în toată regiunea: criza pre­lun­gi­tă le stimulează. Pînă la urmă, care-i ieșirea din „modelul Cons­tan­ța”? Cum se poate schimba ceva în asemenea locuri, rămînînd to­to­dată în limitele jocului democratic? Greu de găsit răspunsuri. Pînă atunci, vorba „băiatului” de la ra­dio: e bine că se face, să fie bine la toată lumea, Doamne ajută.

de Vlad ODOBESCU, jurnalist freelancer