Profesori ca la carte

Sînt colorați și le vorbesc elevilor ca o carte deschisă. Nu le-a dat școala, nu au cotizat părinții, dar cumva s-a zbătut să facă rost de un videoproiector, unde pune mereu filmulete și poze ca lecția să fie pricepută mai bine. Au depășit complexul hainelor ponosite și nu se mai întreabă de ce elevele lor își cumpără un gloss care costă cît o garderobă întreagă. Pur și simplu sunt atît de deschiși către lume ca să înțeleagă ceea ce le-au tot zis elevilor lor timp de generații: haina nu-l face pe om.

Nu pot fi licitați. Oricît s-ar pune politicienii preș în fața lor și le-ar ridica tot felul de cartonașe cu procente de mărire a salariului, nu se lasă cumpărați. Sunt profesorii pe care noi i-am avut în școală. Fără excepție, fiecare dintre noi păstrează amintirea caldă a unui profesor. Că ne-a învățat fizică, ne-a ajutat cînd aveam o problemă ado­les­centină în amor sau pur și simplu ne-a vorbit pe inima noastră.

Cînd vine vorba de manuale pierdem optica. Ele sunt instrumente în mîna unor oameni. A unor oameni care ar trebui motivați, învățați, apreciați. Sînt lucruri pe care le țipă atîția am­ba­sadori falși, că aproape își pierd va­loa­rea. E adevărat că bobocilor care descoperă acum școala creionată de atîția ca un bau-bau le-ar fi prins bine o carte colorată, frumos scrisă, pe care să o răsfoiască seara. Ca să aprecieze o bucată de hîrtie în nebunia tabletelor și jocurilor și atîtor nebunii despre care habar n-am, trebuie construit bine ansamblul. Manualele trebuie să spună o poveste, pe limba lor, să fie educative, să îi dezobișnuiască de limbajul greoi și lipsit de sens pe care comunist, încă îl mai propo­vă­du­im în școli.

E vorba despre bani mulți la mijloc. Atît de mulți, încît pentru mulți editori a contat să intre în sistem, nu contează cu ce tip de manuale, cu ce conținuturi, ci mai degrabă, pe cine să saboteze, în fața cărui alt gigant al manualelor să-și prezinte oferta pe sub mînă ca să fure startul. Cu audiențe la ministru, contestații, ședințe și declarații furibunde, nu cred că au mai avut în vedere de ce-au plecat la luptă.

Războiul manualelor a scos la iveală din nou faptul că atunci cînd e vorba de bani, nu mai contează oamenii.

Andreea ARCHIP