Simbolistica scutului antirachetă

Cei 24 de interceptori antirachetă au fost activați oficial pe 12 mai la baza militară a­me­ricană de la Deveselu și își așteaptă răb­dători eventualele ținte. Cel mai probabil, țintele cu pricina – rachetele ostile care ar vi­za acest spațiu european, nu vor zbura ni­cio­dată spre noi. Și foarte bine.

Doar pentru că scutul nu va fi folosit ni­ciodată, asta nu înseamnă însă că a fost construit degeaba. Așa cum, fără să fie folosit, ar­senalul nuclear al unei țări are rolul de descurajare a eventualelor atacuri la adresa ță­rii­ cu pricina, scutul antirachetă are rolul de asigurare.

Scutul oferă o asigurare în pri­mul rînd simbolică pentru România, care își vede par­te­ne­riatul strategic cu SUA consolidat și de­vine unul dintre cei mai importanți aliați ai Wa­shin­gtonului pe bătrînul continent. Este însă o a­sigurare pentru întreaga Europă, în con­di­ți­ile în care Deveselu reprezintă doar o piesă din proiectul SUA/NATO de apă­rare an­ti­rachetă, care mai include printre al­tele o ba­ză în Polonia, unde tocmai a început con­stru­cția, și nave echipate cu același sistem Ae­gis.­

Împotriva cui ne asigurăm totuși? Dis­cursul oficial care vede în Orientul Mijlociu în general și în Iran în special un potențial inamic lansator de rachete, nu a fost tocmai credibil. Există șanse ca Europa sau bazele americane din Europa, cea de la Kogăl­ni­ce­anu spre exemplu, să fie o țintă a unor ra­che­te plecate din Orientul Mijlociu, dar ele sînt mici.

Dacă ar fi să întrebăm oamenii pe stra­dă,­ și nu la Moscova, ci la București sau Varșovia, o să aflăm cel mai probabil că, din pu­nctul lor de vedere, scutul ne oferă o a­si­gurare în fața Rusiei și o asigurare necesară în contextul ostilității regimului Putin. De alt­fel, asigurarea în fața Rusiei este consolidată și de alte măsuri recente anunțate de NA­TO,­ care includ trimiterea de trupe și blindate în estul Europei, înființarea unor co­man­damente și derularea de manevre militare, inclusiv în România.

Dimensiunea simbolică a scutului este mai importantă inclusiv pentru că din punct de vedere tehnic militar interceptorii nu ar face față arsenalului balistic al Rusiei – mii de ra­chete cu focoase nucleare sau conven­țio­na­le. O potențială reconfigurare a bazelor an­ti­rachetă pentru o eficiență mai mare sau pen­tru un rol ofensiv nu a fost discutată, cel pu­țin nu oficial, deși a fost invocată în unele a­na­lize.
Și tocmai dimensiunea simbolică a scutului a deranjat Rusia, care a început un atac pe toate planurile și din toate direcțiile.

Președintele Vladimir Putin a avertizat că­ scutul antirachetă este o amenințare la a­dre­sa­ păcii în Europa și le-a adus aminte e­u­ro­penilor că pînă în prezent au trăit într-un con­text de „calm, confort și securitate”. Sugestia fiind, evident, că acest context s-ar putea schim­ba.

O declarație cel puțin ironică, dacă ne gîn­dim la anexarea Crimeei, la conflictul din­ estul Ucrainei, alimentat de Moscova, și chiar la intervenția militară rusească din Georgia din 2008, evenimente care numai un context de calm, confort și securitate nu generează.

În paralel cu avertismentele lui Putin au fost vehiculate măsuri mai vechi sau mai noi de reacție. Nu în ultimul rînd, am citit pe Sputnik News, portavocea mediatică a re­gi­mului de la Moscova, o gamă largă de articole, care vedeau în scut o amenințare și în ace­lași timp îl catalogau drept ineficient în fața potențialului rusesc.

Text scris de Adrian Cochino, editor Realitatea.net