Supa la plic

Încerci să transformi un desen animat într-un film de epocă.

Generația mea, gașca născută imediat după Revoluție, își pierdea ceasuri, minutare și limbi întregi pe Fox Kids. Un serial care prindea bine pe postul de desene era „Piratul Jack”. Nu cel din Caraibe, „cel teribil”. Era un tip stîngaci, încurcat, însă cu pretenții de corsar. Comedie dublată mișto în română și cu glume pe care le înțelegi și le savurezi mai bine la vârstă de “om mare”.

De la Hexi la Toulouse

Cel mai cunoscut episod, care circulă și-acum pe net, e întîlnirea eroului cu un cățel roz, Toulouse, animal care l-ar putea conduce la o comoară.

Cuțu e fericit să ajute, dar, depășindu-și naivitatea pentru cîteva secunde, îi pune necunoscutului cea mai sinceră întrebare: „Hei, ești pirat?”. Jack răspunde din scurt: „Nu, sînt supă la plic!”. Toulouse se înseninează. „A, credeam că ești pirat. N-aș fi putut să te-ajut dacă erai pirat. Dar dacă ești supă la plic, e-n ordine!”.

Schimbare, că tot sîntem de la Gazeta Sporturilor și ne sare lumea-n cap că treaba noastră e fotbalul, nu dezinfectantul. Înlocuim piratul cu Hexi, cu diluatorul, și punem Statul, sistemul, în locul cățelului aparent naiv. Dar care, pentru un moment, a rostit cuvîntul “pirat”.

O voce în decembrie

Poveștile se pupă.

Ani de zile, Hexi Pharma a furnizat dezinfectanți diluați, o supă la plic cu delikatul îndoit bine, în peste 350 de spitale din țară. În tot acest timp, nimeni nu a verificat concentrația produselor care ieșeau din fabrica bucureșteană.

Erau spălați copii, pacienți, curățate mîini de chirurgi, instrumentar, săli de operație.
În decembrie, imediat după dezvăluirile din Colectiv, Cătălin Tolontan și Mirela Neag, cărora le-am ținut de urît cînd au avut nevoie, au primit prima informație. Au urmat întîlniri cu sursa, care a prins încredere și le-a dat documente din fabrica Hexi.

OK-ul de la al doilea insider (n.r. sursă) a venit cîteva luni mai tîrziu, timp în care dosarul dezinfectanților era deja biblioraft. A mai trecut o lună pînă am mai primit confirmări, inclusiv de la doctori. Am făcut și teste de concentrație.

Pentru că, OK, e clar că piratul nu e supă la plic. Dar ia ceva timp să demonstrezi că supa la plic nu e pirat.

2-ul transformat în 10

Apoi, a venit primul anunț al Ministerului. Doar 5% probe neconforme. Autoevaluare falimentară, ascunsă.

M-am gîndit la o ședință cu părinții în care noi, Gazeta, sîntem dirigintele și îi arătăm mamei, autorităților, nota copilului la testul de geografie. Un 2 mare și roșu pe o foaie goală, cu numele nefericitului scris în dreapta sus și rămas stingher pe coală.

Mama își apără însă copilul, producătorul de dezinfectanți. „Cum să-i dați doi? Păi el știe geografie! Ia zi, mami, care e capitala României?”. „București!”, răspunde copilul, cu sictir pentru profesoară și un zîmbet fad către mamă. „E, vedeți? Băiatul ȘTIE geografie!”.

A venit însă Bacalaureatul, la ICECHIM, testul de concentrație pentru care a insistat premierul Cioloș. Iar pe copil, prins cu fițuica în fața camerei de supraveghere, nu l-a mai ajutat că știe de București.

Lumină, întuneric și-un corsar alb-negru

Restul încă se desfășoară, ca o ață pe care vrei să ți-o rupi din tricoul abia cumpărat din tîrg și te trezești cu tot tivul descusut.

Și, pentru un martor de 23 de ani, ca mine, nu mă numesc încă ziarist, e captivant. Martor al unei investigații care a multiplicat un mesaj initial într-o poștă de mesaje.

Așa, de culoare: înainte de 25 aprilie, cînd am publicat primul episod, un enter pe Google cu „Hexi Pharma” ducea la cîteva magazine online. „Condrea”, mai nimic. Repet căutarea zilnic și mă minunez că n-a trecut încă luna.

Și asta grație unor jurnaliști care, pe lîngă talent și surse, chiar muncesc. Mirela și Tolontan.

Mi-a arătat Alex Nicodim, fotograful ale cărui poze cu Dan Condrea le vedeți pe toate site-urile, povestea unui tip care a stat 6 luni într-o peșteră, fără să-și dea seama de cum trec zilele în afară, pentru a experimenta de cîte ore de somn are nevoie în lipsa succesiunii lumină / întuneric.

N-o să i-o dau lui Tolontan, pentru că găsește el condiții asemănătoare de “adio noapte”. Și-atunci să vezi!

Mulți ar vrea însă asta. Investigații după investigații.
Nu am reușit, cu ancheta dezinfectanților, să transformăm desenul animat în film noir. Nici nu se poate asta în cîteva zile. Însă am aflat că supa la plic e pirat. Și parcă un pirat e un început bun pentru un film de epocă.

Text de Răzvan Luțac, reporter Gazeta Sporturilor și membru al echipei care a realizat ancheta Hexi Pharma