Transformarea Europei si Republica Moldova

Republica Moldova a avut nenorocul sa se pomeneasca in mijlocul marilor transformari geopolitice din ultimii ani cu un regim comunist pro-rus, exponentii caruia, in mare parte milionari in dolari, mai varsa, fatarnic, lacrimi pe la monumentul lui Lenin, pentru ca “aceasta are priza” la electoratul nostalgic imbatrânit, care supravietuieste datorita banilor ce vin de la cei care muncesc la negru in afara. In realitate, acest regim, prin ostilitatea pe care o manifesta fata de NATO si fata de România ca vecin membru al UE, ne demonstreaza cit de nociv intereselor nationale este, pentru simplul fapt ca nu a stiut sa profite de context ca sa devina un jucator regional important.

Chisinaul oficial s-a lasat in totalitate la discretia Kremlinului, renuntind de buna voie si din prostie la alternativele oferite de noul context geopolitic, alternative ce puteau avea o greutate justificata in negocierile cu Federatia Rusa, inclusiv in ceea ce priveste solutionarea diferendului transnistrean – principala piedica in drumul european al Basarabiei. Astfel, Republica Moldova s-a pomenit pierduta intr-o zona a nimanui dintre Comunitatea Statelor Independente (CSI) dominata de Rusia si Vest.

Desi, de ochii lumii, Moscova i-a permis liderului moldovean sa filfiie nitel drapelul UE (nu si pe cel al NATO), in realitate se bate pasul pe loc, pentru ca s-a pornit de la o premisa gresita cu buna stiinta, renuntându-se la niste principii sacre pentru viitorul european al Moldovei. Este vorba de fortificarea institutiilor democratice; reformarea armatei si apropierea de NATO prin renuntarea la statutul de neutralitate proclamat prin Constitutie; imbunatatirea relatiilor cu vecinii, mai ales cu România (mereu deschisa pentru aceasta) care este deja membru al UE. Cu alte cuvinte, vorbele lui Voronin nu corespund faptelor. Sint chiar in totala contradictie cu starea de fapt.

In ceea ce priveste solutionarea diferendului transnistrean, subiect asupra caruia liderul de la Chisinau pretinde ca s-a concentrat in ultima vreme, nu pot sa nu remarc lipsa de consecventa de care a dat dovada Vladimir Voronin in ultimii ani. Pe de o parte, acesta declara in 2004 (atunci cind regimul clandestin de la Tiraspol ii teroriza pe copiii de la scolile romanesti din Transnistria), ca nu se va mai aseza niciodata cu Igor Smirnov la masa de negocieri (numindu-l chiar “terorist”), pentru ca in 2008 sa se contrazica spunind: “Voi purta negocieri si voi semna documente cu oricine numai ca sa ajungem la o decizie definitiva”. Oficial, Voronin vrea sa duca Moldova in UE. Dar la fel de oficial Voronin elogiaza CSI-ul, isi exprima intentia de a abandona GUAM si declara ca “Moldova nu are ce cauta in UE fara Transnistria”. In acelasi timp, Vladimir Voronin stie ca atita timp cât Federatia Rusa va sustine economic, politic si militar fortele secesioniste din Transnistria, optiunea de integrare europeana a Republicii Moldova va fi subminata. De aici apare intrebarea: oare nu cumva Rusia, cu ajutorul smeritului presedinte Voronin, taraganeaza solutionarea problemei transnistrene ca sa frâneze integrarea europeana a Basarabiei? Ori se stie ca atunci cind naufragiaza o corabie, capitanul salveaza tot ceea se poate.

Tot de dragul acestei fanteziste si amagitoare “decizii definitive”, Voronin este gata sa desfiinteze acum armata Moldovei, sa schimbe imnul, stema si tricolorul si sa acorde limbii ruse statut de limba oficiala in toata Republica Moldova. Voi reproduce mai jos doua declaratii ale presedintelui moldovean care demonstreaza cit de periculos si imprevizibil poate fi acest personaj atunci cind este vorba de indicatii primite de la Moscova:

“Armata Nationala a fost creata ca institutie fundamentala a statului, alaturi de Imn, de Stema si de Drapel, ea reprezentind unul din insemnele de baza ale suveranitatii noastre. Armata este scutul statului, ea primeste primele lovituri care ameninta si submineaza interesele fundamentale si vitalitatea acestuia. Din acest punct de vedere putem spune cu toata certitudinea ca Armata Nationala a Republicii Moldova sta cu fermitate la straja acestor interese”. (Vladimir Voronin, presedintele Republicii Moldova, Comandantul Suprem al Fortelor Armate – alocutiunea din 02.09.2002)

A doua sa declaratie, care vine sa o anuleze pe prima a aparut intr-un recent interviu acordat ziarului moscovit “Izvestia”:

“Pe teritoriul Moldovei, inclusiv Transnistria, exista doua armate absolut inutile. (..) Pentru toti este clar ca Moldova nu intentioneaza sa lupte cu cineva. Mai mult, in aceasta parte a Europei nu vedem nici o tara, de unde ar veni vreun pericol militar pentru Moldova”.

Este doar un exemplu din care rezulta cit se poate de clar ca Voronin nu este pentru Occident un partener de incredere, pentru ca-si schimba pozitia in functie de bataia vintului. Un presedinte care uraste drapelul pe care l-a sarutat si stema in fata careia s-a inchinat de doua ori in timpul ceremoniei de depunere a juramintului la investirea in functie, despre care spune acum ca: “Aceasta stema a fost aprobata prin inselaciune, introdusa prin usa din spate a Parlamentului si trebuie schimbata ca sa intarim statalitatea tarii”, – nu poate fi privit decit cu jena si nu poate fi decit compatimit ca nu are curajul lui Saakasvili si insistenta pro-NATO a lui Iuscenco.

Vitalie CALUGAREANU