Trei, Doamne(lor și Domnilor), și toți trei
Cap în cap 1 noiembrie 2009 Niciun comentariu la Trei, Doamne(lor și Domnilor), și toți trei 0Nu-i o victorie a libertății faptul că apucăturile rele devin contagioase. Luați, de exemplu, televiziunile: fiecare dintre ele (sau, în orice caz, trei–patru simultan) declară cotidian că au deținut vîrful de audiență cu o seară înainte. Institutele de sondare a opiniei publice lucrează după același tipar: în funcție de comanditar, pînă acum am aflat că toți principalii candidați vor cîștiga alegerile prezidențiale (eventual toți odată!).
La ultimele două runde de alegeri (parlamentare și europene) două partide au reclamat victoria: unii spunînd că au cele mai multe voturi, ceilalți că au cele mai multe mandate. Nici acum nu s-a clarificat ce și cum. Evident, nici una dintre aceste strategii nu crește încrederea publicului în presă sau în oamenii politici. Fenomenul cel mai amenințător cu care România se poate confrunta în următorul deceniu nu e absenteismul electoral – ci un absenteism social global, manifestat printr-o neîncredere crescîndă în toate instituțiile statului (școală, poliție, administrație, parlament etc.).
Prezenta campanie electorală a debutat cu trei elemente definitorii:
I) Dl Sorin Oprescu (despre care altfel s-ar fi vorbit mai mult) a fost principala victimă a conflictului de orgolii din jurul prim–ministrului; pînă la alegeri nu va fi nici dl Croitoru, nu va fi nici dl Johannis, dar e clar că nici dl Oprescu nu va fi în turul II;
II) Deși apar ca solidari în fața actualului președinte, dnii Geoană și Antonescu știu foarte bine că prima luptă o vor avea ei între ei: cel mai probabil e că numai unul va intra în turul II;
III) În fine, dl Băsescu și-a concentrat eforturile pe o miză extremă: eu sau Parlamentul. Cînd spune „parlament”, șeful de stat îi include acolo pe toți, la grămadă: Geoană, Antonescu, Hrebengiuc, Vanghelie și toți amicii săi. Strategia e facilă, dar la cît de popular e Parlamentul în România, dl Băsescu ceva avantaj tot o să aibă.
Așadar, 2009 mi se pare a fi într-adevăr primul an prezidențial în care confuzia de fond e agravată de constatarea de formă că amalgamul e total, iar dihotomia nu mai e posibilă. în rundele Iliescu vs. Constantinescu, Iliescu vs. Vadim sau Băsescu vs. Năstase, diferențele păreau serioase. Nu cred că mai e cazul acum: în spatele celor trei candidați, partidele lor vor apela la aceleași tactici pentru a-și împinge omul în turul II. Iar competiția, cîtă va fi, se va sintetiza acolo, printr-un – tradițional deja la noi! – vot negativ.
Adrian CIOROIANU
Adaugă un comentariu