TVR Info, un demers discutabil

OPINIA VECHE: Ce reprezintă blocarea conturilor TVR pentru piața media românească?

IULIAN COMĂNESCU: Nu cred că această manevră are vreun efect pe pia­ța media în general. Abia dacă va schim­ba ceva în TVR – și asta doar în sens contabil, vor fi plătite o parte din datorii. Singurul post TVR care mai fa­ce cît de cît rating, TVR 1, nu mai e în poziția de power player pe piață de ani de zile, deci ipotetica lui scădere n-ar pro­voca o redistribuire semnificativă a pu­blicului.

O.V.: Credeți că este aceasta o mișcare politică?

I.C.: Nu tocmai. Politice sînt în­les­nirile care se oferă giganților de stat atunci cînd se afundă-n datorii. TVR n-a negat că era în culpă din punct de vedere economic, și atunci cum să in­ter­pretăm normalitatea, adică blocarea conturilor, ca pe o stratagemă politică?

O.V.: De ce s-a luat măsura aceasta abia acum, avînd în vedere că datoriile erau din 2005?

I.C.: Un contabil ar putea răs­pun­de mai bine la această întrebare. Dan Po­pa, blogger economic, a venit cu expli­ca­ția că unele din datorii s-ar fi prescris dacă ANAF nu ar fi blocat conturile și atunci ANAF la rîndul ei ar fi ajuns la cheremul Curții de Conturi. Cert e că decizia s-a luat pe datoriile de la mo­men­tul prezent, chiar dacă unele fuse­se­ră lăsate cu dedicație de foștii mana­geri.

O.V.: Considerați că strategia noii conduceri de a eșalona datoriile SRTv față de giganții media precum NBC sau UEFA pentru drepturile Cham­pions League este una care va da roade în interiorul instituției?

I.C.: Nu cred că Alexandru Lă­zes­cu are un viitor în TVR. Discuta­rea raportului în Parlament e iminentă și se știe că Victor Ponta personal are un cui împotriva actualei conduceri a TVR, a cerut privarea acesteia de taxe­le de abo­nament în trecut. În plus, echipa Lăzescu a făcut multe schimbări, dar cred că nu­mai site-ul TVR Info e una evident în bine. Site-ul și nu televiziu­nea. În grilele posturilor TV au intrat di­fe­ri­te emisiuni, dar majoritatea erau reali­za­te de oameni fără antecedente de producție TV clare și așa mai de­par­te.

O.V.: Credeți că actuala conduce­re a TVR va trece de testul susținut în fața Parlamentului?

I.C.: Nu văd cine ar putea avea in­teres politic să susțină actuala echipă. Mai ales că norii negri se strîng sub for­ma unor „investigații”, scrisori ale unor oameni din interior și așa mai de­parte – toate acestea creează senzația unor ac­țiuni de destabilizare. Veți ve­dea ce balamuc va începe în presă în zi­lele premer­gă­toare, așa funcționează lucrurile astea.

Pe de altă parte, decizia fiind atît de viciată de interesul politic și deci ar­bitrară, nu e exclusă nici o surpriză.

strong>O.V.: Trebuie corelată taxa obli­ga­torie pentru televiziunea publică cu inflația?

I.C.: Hai să fim serioși. Noul mana­gement a băgat o mulțime de bani în TVR Info, post care trebuia închis în se­cunda doi după preluarea puterii. Cu taxa asta necorelată, așa cum e, TVR are de cheltuit spre 100 de milioane de euro pe an. Să ne gîndim că toată piața de publici­tate TV, care dă ordinul de mă­rime al business-ului numit televi­ziune privată, a fost în 2011 undeva în jur de 200 de milioane. Unele din posturile private mai iau niște bani de la te­lecomuri, dar în aproxi­mația foarte… aproximativă de mai sus TVR cheltuiește o jumătate din cît cheltuiesc toți ceilalți actori de pe piață, adică vreo cîteva zeci de posturi TV. Iar rezulta­te­le de rating se văd. Dacă nu e vreun meci sau vreun Eurovision, TVR 1 nu contează. TVR Info nici măcar nu e mă­su­rat și așa mai departe.

Suma cu care diferite echipe de ma­nagement s-au jucat de-a reforma este oricum disproporționat de mare față de restul pieței media. Sigur, BBC are un buget de vreo cinci miliarde de dolari, dar face nenumărate lucruri cu el; știți cît are Radio-Televiziunea din Moldova? Undeva între 5 și 7 mili­oa­ne de euro. Și reușește să supraviețuiască din acești bani – a 20-a parte din sti­pen­diile TVR –, cu un grad de relevan­ță crescut pentru piață.

O.V.: Este una dintre proble­me­le TVR-ului lipsa de subordonare a studiourilor regionale față de sediul central?

I.C.: Să vă răspund tot cu niște în­trebări. Sînteți în Iași, cîte minute vă ui­tați, pe săptămână, la TVR Iași, mai exact, la producțiile locale ale TVR? Și, ca întrebare ajutătoare: dacă ar fi să ale­geți între un TVR Iași influent și vi­zionat și un TVR 1 influent și vi­zio­nat, ce decizie ați lua dumneavoastră perso­nal, ci­titorul? Cam despre asta vor­bim.

O.V.: Cît de mult poate să schim­be un președinte director general în Televiziunea Română în condițiile în care, avînd membri numiți politic, Consiliul de Administrație poate să-i blocheze orice inițiativă?

I.C.: S-a văzut cu echipa Lăzescu, care a făcut schimbări substanțiale. Ma­joritatea emisiunilor introduse pe post au fost însă proaste: TVR Info, un de­mers discutabil, vedetele nou-venite pe intervale importante de grilă nu au per­format, marketingul nu s-a distins cu nimic și așa mai departe. Problema e că schimbările au fost nefericite, nu că nu au existat.

Sigur că asta nu scuză cu nimic ati­tudinea Consiliului de Admi­nis­tra­ție. Cei mai acerbi critici ai echipei Lă­zescu și deciziilor sale sînt oameni gen Sorin Burtea, care nu s-au distins decît prin permanența cu care pun be­țe-n roate diferiților nou-veniți de pe poziții de forță în care sînt desemnați de angajați, de la un mandat la altul. Tre­buie să repet, ca să înțelegeți des­pre ce e vorba: echipa Andi Lăzescu – Dan Radu a făcut schimbări, majoritatea cu deznodămînt nefericit, dar cel care îi judecă este Sorin Burtea, reali­za­tor de care ați auzit cel mult cînd se iscă prin TVR cîte un scandal, abonat la Consiliul de Adminis­tra­ți­e de de­ce­nii, dar care nu a făcut niciodată nimic vizibil în piața media. Nu e ceva cu to­tul în neregulă?

În fine, membrii Consiliului de Ad­ministrație care au fost cuprinși de un elan literar cînd cu scrisoarea plină de acuzații la adresa lui Lăzescu știau foarte bine despre cele mai multe din lucrurile pentru care îl acuză acum pe Lăzescu. O atitudine onorabilă ar fi fost să-și dea demisia sau să strige „Foc!” la data la care lucrurile respective s-au petrecut, și nu să se-apuce să interpre­teze Corul Sclavilor după ce lucrurile au luat o întorsătură proastă pentru pre­ședintele-director general. Consiliul de Adminis­tra­ție nu are cum să acredi­te­ze ideea că a fost abuzat, prizonier al PDL și naiba mai știe ce. Dimpotrivă, a jucat la ofsaid în mandatul Lăzescu. Iar Lăzescu de-abia a așteptat să intre-n ofsaid. Dacă ar fi fost un președinte-di­rector general mai incompetent, pro­babil că ar fi intrat mai puțin în ofsaid.

Cătălin HOPULELE

Ioan STOLERU