Vlad Filat, învinsul dintr-un război cu iz interlop

Pe toată durata existenţei Republicii Moldova ca stat independent, de la 1991 încoace, marii demnitari de stat, sau foştii politicieni care au ocupat funcţii şi demnităţi publice, nu au fost niciodată nevoiţi să se teamă pentru libertatea lor. Deşi mulţi dintre ei erau suspectaţi că săvîrşiseră fapte ilegale. În primul rînd, e vorba despre însuşirea unor fonduri de stat, favoritism, clientelism, crearea de reţele de evaziune. Prin relaţiile pe care le aveau între ei, lideri şi politicieni care apăreau adesea ca fiind opuşi unii altora şi adversari, colaborau de minune în obiectivul lor de a se îmbogăţi utilizîndu-şi poziţiile privilegiate. În acest mod a apărut şi principala lege nescrisă din politica moldovenească: în eventualitatea schimbării guvernării, noua putere nu-i va urmări pe foştii guvernanţi, ci îi va lăsa să se bucure liniştiţi de viaţă, urmînd ca situaţia să se repete la următoarea alternanţă la guvernare.

Aceste aranjamente au continuat neschimbate pînă acum. Nici măcar în 2009, după o schimbare de putere survenită în urma unei revolte violente, noua guvernare de centru-dreapta nu a întreprins paşi concreţi în vederea unui sistem de justiţie care să funcţioneze în afara influenţei politice. Şi pentru aceştia, a păstra justiţia ca un simplu instrument aflat în mîinile unor lideri politici era o cale de a se asigura că spolierile statului pe care le comit, le vor fi trecute cu vederea la nesfîrşit.

Pe 15 octombrie, la Chişinău s-a produs un eveniment care i-ar putea determina pe unii observatori să creadă că, în sfîrşit, justiţia din Republica Moldova a ieşit din prizonieratul mediului politic şi începe să-şi execute funcţia normală într-un stat democratic. Fostul prim-ministru şi şeful Partidului Liberal Democrat din Moldova (principalul partid al coaliţiei de guvernare), în prezent deputat în parlamentul de la Chişinău, Vladimir Filat, a fost reţinut de ofiţerii Centrului Naţional Anti-Corupţie după ce procurorul general Corneliu Gurin ceruse şi obţinuse de la parlamentul Republicii Moldova ca lui Filat să-i fie retrasă imunitatea parlamentară. Infracţiunile de care este bănuit Filat sînt coruperea pasivă şi traficul de influenţă, după ce omul de afaceri şi primarul oraşului Orhei, Ilan Şor, a informat CNA despre raporturile sale cu Vlad Filat şi implicarea lor în devalizarea Băncii de Economii din Moldova şi a altor două bănci. Pe baza informaţiilor obţinute de la Şor, a fost arestat atît Filat cît şi alte persoane implicate în caz.

Nu am nici o îndoială cu privire la validitatea acuzaţiilor de implicare în aceste ilegalităţi, la adresa lui Filat. Dacă ele sînt demonstrate în instanţă, el trebuie să-şi ispăşească pedeapsa conform legii. Însă ceea ce i se întîmplă, deşi formal reprezintă o măsură de aplicare a legii, în realitate este încă un pas dintr-o reglare de conturi între două grupări infracţionale organizate gestionate de aşa-zişi „oameni de afaceri” care au şi statutul de lideri politici. Principalul adversar al lui Filat, Vladimir Plahotniuc, cel care controlează Partidul Democrat (partenerul PLDM în coaliţie) fără a fi lider formal al acestuia (nici măcar membru, de ceva timp), s-a făcut cunoscut pentru faptul de a fi acaparat după 2009 o parte importantă din afacerile din Republica Moldova, prin metode ilegale: constrîngeri, preluări forţate, şantaj. Asta i-a permis să ajungă, cu timpul, să controleze instituţiile de forţă din republică, de la CNA la Procuratura Generală şi Serviciul de Informaţii şi Securitate. Prin intermediul acestora, Plahotniuc poate să-şi elimine acum orice adversar politic sau de afaceri. Iar pretenţiile sale sînt foarte înalte, la Chişinău zvonindu-se de ceva timp că acesta îşi doreşte funcţia de preşedinte al republicii, care se va elibera în martie 2016. Războiul dintre Filat şi Plahotniuc continuă din 2010, iar în 2013 o importantă bătălie a fost cîştigată de Plahotniuc, Vlad Filat fiind lipsit de postul de prim-ministru, rămînînd doar în postura de lider al PLDM. Acum, în virtutea arestării sale, Filat a fost nevoit să renunţe şi la funcţia de lider al partidului, rămînînd din punct de vedere formal fără nici un fel de pîrghie de influenţă în viaţa politică. Practic, se poate spune că Vlad Filat a fost scos complet din joc.

Acest fapt înseamnă că Plahotniuc rămîne un stăpîn de facto al Republicii Moldova, iar poziţiile sale nu vor mai putea fi combătute pentru mult timp de acum înainte. Acum, Plahotniuc are mînă liberă să se alieze cu oricine va dori, inclusiv cu forţele proruse care doresc ataşarea Republicii Moldova la proiectele geopolitice al Rusiei, Uniunea Vamală şi Uniunea Eurasiatică. Avînd în vedere că un asemenea tip de „om de afaceri” este incompatibil cu realităţile din Occident, devine clar că Plahotniuc nu-şi poate dori orientarea spre vest în primul rînd din cauza raţiunilor de securitate personală. Din toate aceste puncte de vedere, situaţia politică din Republica Moldova devine extrem de nefavorabilă forţelor pro-europene. În perioada imediat următoare, pe segmentul pro-european al eşichierului politic vor trebui să aibă loc evoluţii noi, să fie gîndite noi strategii, noi formaţiuni politice care să se reabiliteze în faţa cetăţenilor şi să recîştige poziţiile pierdute.

Text scris de Dan Nicu, jurnalist la Adevărul Moldova