Winter Tale

Iarna 2007-2008. Craciun, colinde, brazi, cadouri. Apoi Anul Nou, petreceri de Revelion, distractii, veselie. În noaptea de 2 spre 3 ianuarie si-n zilele urmatoare, în multe locuri din tara ninge din belsug: bucuria copiilor, care, înca în vacanta, se joaca, se bat cu bulgari, se dau cu saniutele, se tavalesc prin zapada. Strazile sînt îngropate în troiene. Vremea geroasa împiedica topirea, pastrînd totul alb: acoperisuri ca niste cusme grele, imaculate, copaci parca pudrati cu zahar si asa mai departe. Ca-n povestile de altadata…

2008 e – totusi! – an electoral, drept pentru care pe 8 ianuarie, imediat dupa miniconcediul Sarbatorilor de iarna si dupa Sfîntul Ion, cînd politica se trezeste din nou la viata, presedintele Traian Basescu reia confruntarea cu premierul Calin Popescu Tariceanu: seful statului refuza sa semneze decretul de investire a Noricai Nicolai la Justitie. Primise înca dinainte de 17 decembrie documentele care o desemnau pe senatoarea liberala ca titulara a portofoliului vacant. Timp de trei saptamîni – tacere. Acum – respingerea, transmisa printr-o „scrisoare deschisa”. Imediat – reactii, contrareactii, comentarii aprinse, dezbateri, scandal.

Logic, prim-ministrul si Partidul National Liberal refuza refuzul presedintelui. Altfel ar însemna sa-i permita sefului statului sa se amestece acolo unde nu are prerogative constitutionale. Schimb de „scrisori deschise”, declaratii de presa, acuzatii reciproce. Basescu cere consultari, Tariceanu n-are de ce sa le accepte. Presedintele scoate la iveala un „dosar de cadre” al Noricai Nicolai, acuzînd-o de iregularitati în prestatia ei de procuroare, în 1987 si 1991. Învinuita se apara, considerîndu-se victima unor „minciuni sfruntate”. Basescu ramîne la decizia sa de a nu semna decretul de numire, Tariceanu mentine solicitarea, continuînd s-o sustina pe Nicolai. Are loc pîna si o întrevedere „secreta”, fara rezultat. Blocaj institutional, blocaj constitutional.

Fiindca e an electoral, iar presedintele joaca totul pe o singura carte: cîstigarea puterii executive de catre Partidul sau Democrat, largit ca Partid Democrat-Liberal. Nu poate da înapoi, trebuie sa foloseasca orice ocazie pentru a lovi în fostii sai aliati liberali. (În paranteza fie spus: singurul care cîstiga de pe urma conflictului din jurul Justitiei e PSD, caruia i se serveste pe tava ocazia de a critica ambele tabere beligerante, si pe democrati-basescieni, si pe liberali…) Batalia va fi grea. Iar primele semne ale lui 2008 n-au fost chiar triumfale, seful statului rostindu-si discursul de Anul Nou într-o atmosfera ostila, în Piata Constitutiei, în fata Palatului Parlamentului, unde multimea strînsa pentru muzica si jocuri de lumini l-a huiduit copios. Era si frig, ce sa le mai arda cetatenilor de politica?!

Îi vor „arde” – însa – pe politicieni la urne. Ramîne de vazut pe care…