Zidul Berlinului și Zidul Tîrgoviștei

Cu cît îl studiezi mai mult pe Nicolae Ceaușescu, cu atît îți întărești convingerea că omul acesta a fost un dement. Un bolnav al puterii, care ajunsese să gîndească în termeni de genul „România și restul lumii”.

În 1989, Ceaușescu a avut o mie de șanse de a ieși din scenă. N-a folosit-o nici pe a 999-a, nici chiar pe a 1000-a. Iar pentru a fi sigur că se întîmplă doar ceea ce vrea el, a văzut doar ceea ce vroia el! Nu l-a interesat ce se întîmplă în jurul coliviei cu papagali numită România.

Cel mai grav gest de ignorare l-a făcut la adresa Zidului Berlinului. Mai precis, la căderea acestuia. Poți să-l înțelegi că – din vanitate, calcul sau boala puterii – nu bagă în seamă schimbările din Cehoslovacia sau Ungaria. Poți să-i înțelegi și încăpățînarea de a nu ține cont de procesul complex din Polonia, unde comuniștii pierdeau puterea prin alegeri libere. Răsturnarea lui Erich Honecker nu ai cum s-o ignori, căci e buzduganul trimis de Gorbaciov spre toți dinozaurii staliniști. Iar cînd buzduganul trece de Berlin și-l doboară și pe Todor Jivkov la Sofia, îți faci bagajele, tătăiță, și te duci să-ți crești nepoții!

Ceaușescu a înțeles de unde bate vîntul, dar a crezut că poate ridica în jurul României un gard atît de mare, încît nici cel mai mare uragan nu-l poate doborî. Mare prostie! Ascuns în spatele acelui gard al nebuniei, n-a auzit zgomotele tîrnăcoapelor care demolau Zidul Berlinului.

Cînd cade Honecker, zici că te doare măseaua. Cînd se duce și Jivkov, parcă ai și-un junghi. Dar cînd cade Zidul Berlinului, ai în față certificatul de deces al Războiului Rece! Iar parafa nu e pusă de fitecine, ci de „medicii” la care se află seringa: Bush – Gorbaciov – Mitterand – Kohl – Thatcher.

Dacă n-ai înțeles că Zidul Berlinului e de fapt Zidul Europei, ba chiar zidul care desparte lumea-n două, înseamnă că ți-ai semnat singur sentința. Iar Ceaușescu, dictatorul-fără-egal-și-fără-de-sfîrșit, chiar asta a făcut. Și-a pus singur ștreangul de gît, s-a cocoțat pe scaun, și-a uns meticulos funia cu săpun, apoi a dat un picior scaunului, să-l lase dracului în independența și suveranitatea și nebunia lui!

Iar în cădere, a tras-o și pe ’coana Leana, care credea, pesemne, că Zidul Berlinului e un fel de chirpici care trecea prin bătătura ei din Petrești, cînd încerca eroic să treacă de clasa a patra. Dar pentru că n-a reușit, s-a făcut academiciană. și academiciană a ajuns la Zidul Tîrgoviștei!

Grigore CARTIANU