Acrobații la înalte standarde academice
Editorial 12 mai 2011 Niciun comentariu la Acrobații la înalte standarde academice 1Universitățile trebuie să se așeze singure într-un pat al lui Procust. Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (MECTS) nu le mai îngăduie să mai fie polifonice. Trebuie să-și hotărască orientarea academică și să-și scrie singure pe eticheta instituțională: educație, educație și cercetare științifică, educație și creație artistică sau cercetare științifică avansată și cercetare. Au la dispoziție tot ce le trebuie: patru criterii, mari, late și destul de generale – „predare și învățare”, „cercetare”, „relații cu mediul extern”, „capacitate instituțională” – și mai puțin de trei săptămîni pentru a-și face autodiscriminarea amănunțit și ca la carte. Fiindcă de nu, o Coaliție a Universităților Curate ori Asociația Română pentru Asigurarea Calității în Învățămîntul Superior le va încadra în categoria celor cu imaginea pîngărită și le va arunca într-o categorie non-grata.
Dincolo de nemulțumirile specifice fiecărei instituții în parte, legate de chițibușeala inerentă unui demers care necesită un inventar amănuțit și de deadline-ul care-ar strînge în spate orice workaholic, clasificarea operează cu niște contradicții în termeni și unor comandamente ale MECTS evidente. Nu știm cum ar putea fi o universitate axată exclusiv pe dimensiunea educațională, neimplicînd din partea profesorilor săi și o muncă de cercetare. Mai ales în contextul în care s-a ridicat ștacheta standardelor minimale pentru acceptarea participării la concursuri în scopul conferirii titlurilor stiințifice. De ce ar fi interesat un conferențiar de la o universitate clasificată ca centrată pe educație să publice numai articole cotate ISI, ca să poată ocupa postul de profesor, cînd pentru instituția de care aparține nu contează activitatea sa de cercetare, ci doar cea didactică? Doar pentru stima de sine individuală nu ar fi un răspuns satisfăcător.
Din perspectivă individuală, aceste schimbări bruște și radicale creează panică și nesiguranță printre cei care se știu cu puțină activitate de cercetare la dosar, dar și pentru cei care poate au scris și-au publicat articole, dar necotate ISI. Din partea universităților, se deschide o competiție în care concomintent cu autoevaluarea se face și o evaluare a „adversarilor” față de care vor să se distingă cu adejectivul „avansată” pe lîngă cercetare. E greu de apreciat la momentul de față dacă aceste normative stricte vor curăța mediul academic universitar de impostură și ne va arunca din lac într-un top al celor mai performante universități. Pînă una alta, criteriile de ocupare a posturilor didactice și cele care vizează clasificarea instituțiilor de învățămînt superior sînt mult prea sus pentru majoritatea universitarilor și universităților ieșene, chiar dacă s-ar ridica pînă la ele cu prăjina.
Laura PĂULEȚ
Adaugă un comentariu