Bobocilor, nu vă uscați în România!

Nu ne putem decide dacă școala românească îi formează pe puii de oameni ca să îi alunge mai pe urmă ori dacă valorile din fașa roș-galben-albastră sînt niște accidente frumoase ale sorții. Sau dacă parcursul oricărui mic geniu de origine română trebuie musai să sară hotarul ca să devină un destin relevant. Nu prea avem exemple de minți luminate care să se fi format exclusiv în România. Care să nu fi spart, prin și printre epoci istorice, coaja asta parcă blestemată să fie mereu năclăită, unsă de derizoriu și îndoială. Din perioada antebelică încoace, toți oamenii care au schimbat România la față, ori au fost străini, ori s au format la diverse universități din afară. Comunismul este cel mai blamat pentru izolarea academică a României și pentru rămînerea în urmă din punct de vedere calitativ a învățămîntului nostru. Apoi, vinovată este tranziția, cu toate aproximațiile și experimentele ei nereușite.

Pe de o parte, avem olimpici pe la matematică, informatică, fizică, pe de altă parte, aceste specializări se usucă și cad pe la universități. Fiindcă, actualmente, la noi, o facultate se face pentru patalama și în virtutatea unor mituri despre ce se caută pe piața muncii. E ieftină și proastă. Majoritatea studenților ajung încă de la jumătatea anului întîi la concluzia că nu folosește nimănui la nimic, dar se trece ușor. Deci se continuă în sictir și lehamite. Doar și angajatorii iau în rîs natura și calitatea studiilor universitare. Studenții cu potențial se sufocă în masa amorfă și inertă a plătitorilor de taxe. Se pierd pe parcurs, îi vezi măcinați de frustrări, într-o revoltă neputincioasă față de ei înșiși și față de sistem. Majoritatea își blestemă zilele că nu au făcut tot ce le-a stat în putință să plece să studieze în afară. Atunci poate ar fi avut o șansă să concureze pe niște piețe ale muncii în care nu atuul obrăzniciei contează, ci ceea ce-ți poate născoci relevant mintea.

Conform unui raport al Eurostat, peste 83% dintre românii care studiază în afară au un loc de muncă asigurat. Mai bine de jumătate dintre decarii de la BAC din 2013 au declarat că vor pleca să studieze în afară. Și au plecat. Admiterea la universitățile din afară nu e facilă cînd vrei să obții bursă care să acopere taxele de studiu ce pornesc de pe la 1.000 de euro și se duc înspre 9.000 de euro. Nici în statele nordice, unde studiile sînt gratuite nu e ușor, fiindcă acolo costurile vieții sînt exorbitante. Apoi, nu îi așteaptă nimeni dincolo cu un covor roșu. Pe cînd cei plecați trag cu dinții și cu sufletul de oportunitatea săpată cu greu și trec cu stoicism peste discriminări și dificultăți, cei de aici huzuresc prin cluburi și se plîng de cîte o amărîtă de temă sau vreun slăbănog de examen.

Ca să ajung și la subiect, au început admiterile la universitățile din Europa și din întreaga lume. Unele sesiuni țin pînă în februarie-martie. Altele au deadline-ul pentru aplicații la sfîrșitul lui noiembrie. Unele impun sistemul loteriei, altele disecă aplicațiile la sîngele calității. E vremea ca cei mai puternici să se rupă de ceea ce iubesc mai tare ca să poată pretinde că ei au învățat că lucrurile pot merge și altfel. Și apoi să înceapă lupta cu morile de vînt. Aici.

Laura PĂULEȚ