Cum n-a fost să FIE

Momentul anunțării primei ediții a Festivalului Internațional al Educației a fost probabil primul și, după cum avea să se dovedească, ultimul, în care în Iași s-a întrezărit posibilitatea ca orașul să devină Capitală Europeană a Culturii. În program se regăseau o serie de manifestații care îmbinau educația cu cultura, evenimente care reușeau să facă ceea ce nu se întîmplase prea des pînă atunci – să reunească proiecte ale tuturor celor cinci mari universități de stat din Iași. Existența festivalului Fringe, ideea teatrului în stradă, proiecțiile unor spectacole grandioase de operă pe ecranul ridicat pe pietonal și concertele simfonice deosebite promiteau o altfel de experiență culturală. Desigur, cu toate hibele unui eveniment de mare întindere, mai ales a unei primei ediții, existau și multe lucruri ce i se puteau imputa, cum ar fi programul ce se schimba de la o zi la alta la teatrul Fringe, existînd simultan mai multe tipuri de fluturași cu versiuni diferite ale desfășurării acelorași evenimente.

Însă FIE se anunța ca o piatră de temelie peste care o municipalitate inteligentă putea să clădească. În primul rînd pentru că, spre deosbire de orice alt eveniment făcut de Primăria Iași, avea un lucru foarte important pentru un eveniment de o asemenea dimensiune – un fir roșu care lega toate manifestările. Erau alese inteligent, inclusiv programul era gîndit cursiv. Astfel că o persoană care avea programul în mînă și ar fi venit la Iași pentru evenimente putea să își umple liniștită două-trei zile acoperind o sumedenie de manifestări, fără să alerge sau să amețească, și să simtă că a plecat cu o experiență completă.

Dar Primăria nu a învățat nimic. După ce a preluat necolegial coordonarea festivalului de la firma ABplus, a făcut în fiecare an un terci din ce în ce mai mare. În urmă cu două ediții existau inclusiv evenimente din categoria „întreceri sportive, badminton”, la ceea ce se dorea a fi un festival internațional al educației. Anul acesta programul a fost anunțat cu o zi înainte, fără ca bugetul să fie aprobat, unele evenimente începînd înainte de ședința de Consiliu Local în care se vota bugetul pentru ele. Ce promovare, ce vizibilitate poate avea un astfel de eveniment dacă e ținut la sertar pînă în clipa începerii?

Cu excepția unor manifestări specifice unei ramuri artistice, precum Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tînăr, Iașul nu are un program fluent cultural. Și cursa pentru a deveni Capitală Culturală Europeană, hulită cum a fost, asumată politic și folosită ca instrument electoral, era măcar un element care să țină vie, pe agenda publică, discuția despre cultură. Însă acum, organizarea de evenimente de mare anvergură de către Primărie se scaldă atît în mediocritate, cît și în impostură. Mai ales dacă ne uităm la evenimentele care aveau oricum loc, chiar și în lipsa FIE, dar care au fost cooptate pentru „diversitate culturală”.