Lacăt la alegeri

Știrea că Biroul Electoral Central (BEC) interzicea participarea alianței USR – PLUS la alegerile europarlamentare din luna mai s-a rostogolit repede în bulă, de multe ori însoțită de mesaje alarmiste și exagerate. Dacă la utilizatorii obișnuiți de internet, de la care n-am nici o așteptare, nu mă surprinde comportamentul ăsta, din partea celor două partide aș fi vrut o atitudine mai rezervată, calculată și matură. În același timp înțeleg calculul politic, responsabilii de comunicare ai alianței știu bine că tonul alarmist prinde la plebe, cu mesaje precum „revenim la dictatură!” și „ne interzic să candidăm!”. Așa că cei mai mulți le-au mușcat și, cine știe, poate toată povestea asta chiar va funcționa în avantajul noii formațiuni, aducîndu-le un procent – două la alegeri. În schimb, cei care așteaptă limpezirea lucrurilor și lămurirea acestora de către experți au sesizat tendința exagerată în comunicare, fiind ușor iritați de ea.

Problema a fost tranșată rapid și rezolvată la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), alianța rămînînd în cărți pentru alegerile din mai, ba au terminat și de strîns semnăturile zilele trecute. În schimb, în timp ce strigau „hoții!” în piața publică, comunicatorii celor două partide au trecut cu vederea alt aspect important. Pentru un segment de public, au ieșit din toată povestea asta puțin șifonați, cu imaginea unor partide nu atît de bine pregătite din punct de vedere juridic și administrativ, care ar fi trebuit să cunoască regulile jocului și să fie mai bine echipate pentru o asemenea situație. Faptele și argumentele sînt de partea USR – PLUS: echipa juridică avea în vedere și această eventualitate și nu este un secret că BEC ia decizii politice; mai mult, BEC are o practică neunitară în istoricul alegerilor noastre, alegînd să vadă președinții de partid ba odată votați, ba abia ce au fost înscriși în Registrul Partidelor Politice la Tribunalul București. Însă mesajul ăsta nu a fost sintetizat și transmis într-un mod coerent către publicul general. Am văzut postări individuale pe Facebook ale cîtorva membri, cum ar fi a unuia dintre juriști, însă nimic organizat și eficient (iar un cititor obișnuit oricum nu va parcurge 4.000 de caractere de limbaj tehnic).

În același timp, nici nu trebuie să fim naivi și să avem impresia că decizia BEC, format din cinci judecători de la ÎCCJ, trei reprezentanți ai Autorității Electorale Permanente și zece reprezentanți de partide, e una inocentă sau care poate fi pusă doar pe seama lentorii sistemului. Este binecunoscut faptul că politica românească este foarte restrictivă cu intrarea formațiunilor noi în piața electorală, lucru susținut fățiș de partidele mari, care preferă menținerea status quo-ului. De exemplu, pentru a participa la alegerile europarlamentare din luna mai, un partid trebuie să strîngă 200.000 de semnături, iar un candidat independent 100.000, cea mai mare limită din Europa. În Spania, o țară cu populație mai mult decît dublă, limita pentru partide este de 15.000 de semnături. Cu alte cuvinte, partidele mari nu vor ca tu să ai alternativă la ele.

Sursa foto: HotNews