Lideri fara frecventa

Agentia Romana de Asigurare a Calitatii in Invatamintul Superior urmeaza sa efectueze, in acest an universitar, un studiu asupra compatibilitatii planurilor de invatamint cu cererile existente pe piata muncii. Studiul a fost initiat in urma concluziei unui Raport al Uniuniunii Europene ca 21% dintre absolventii facultatilor nu isi gasesc un loc de munca. O initiativa justa, dar putin naiva, avind in vedere ca nici cei care lucreaza nu-si folosesc, in multe cazuri, cunostintele dobindite in facultate. La angajare li se cer imperios cursuri de perfectionare si specializare.

Asadar, inainte de toate, am avea nevoie de o autoritate avizata care sa analizeze masura in care studiile universitare mai sint superioare sau nu cumva s-au transformat, subtil, in invatamint de masa. La urma urmei, de ce-ar trebui sa ne facem griji pentru acei absolventi de facultate care s-au inscris la universitate doar pentru ca e la moda?

Ideea de studii superioare se schimba atunci cind dorinta unui tinar de a absolvi o facultate devine obligatie – “l-a facut mama student” – iar pornirea launtrica inspre educatie se transforma in adaptare la o normalitate general acceptata, cind pur si simplu vrei “sa mergi la universitate”.

Cu citeva zeci de ani in urma era un motiv de mindrie sa fii student, un statut obtinut nu de multi. Acum, a fi la facultate e mai mult un “bilet de intrare” si o motivatie pentru nopti pierdute, examene ratate si idile de toamna. Un motiv sa te plingi de greutatile vietii si un subiect de discutie pentru nostalgii de peste zeci de ani.

Cu ceva timp in urma parintii nostri se bucurau la o nota de sapte la final de an, acum ne plingem daca trebuie sa ne trezim la noua ca sa ajungem la un examen pentru care oricum n-am invatat. Si, cu toate astea, mai avem nevoie si de o agentie care sa vada cit de adaptate sint cursurile pe care le urmam la sansele noastre de angajare.

Din pacate, scoala devine din ce in ce mai mult un test de viata, o lectie despre “cum sa te descurci”, decit o etapa finala de pregatire pentru viitoarea meserie. Lucru care se vede si la absolvire, in momentul angajarii. Asa se face ca multi absolventi, in loc sa urmeze demersul si profilul inceput in scoala, pur si simplu “se descurca”. Si ma tem ca, din obisnuinta sau fara sa vrem, am ajuns sa ne ghidam dupa principiul: “Fac o facultate, sa am si eu o diploma”. Asa avem acum absolventi Chirurgie care s-au mutat de la spital la primarie. Si tot asa vom avea si-n continuare licentiati in jmenuri, masteranzi la furt si doctori in afaceri imobiliare.

Ioan STOLERU