Ocaua lui Cioloș

Mă uit cu admirație la oamenii care, fără a fi plătiți pentru asta, se ceartă pe Facebook în mii de comentarii, pe grupuri, pagini, în postări private sau publice, și par că nu-și epuizează niciodată resursele de energie, chiar dacă cele de limbaj cedează adesea cînd intervin injuriile. Am o admirație pură pentru ei, indiferent de culoarea politică sau subiectul abordat. Îmi demonstrează pe zi ce trece o observație pe care am întîlnit-o în mai multe analize despre evoluția Internetului: cu cît te scufunzi mai mult într-un subiect, cu atît cîmpul tău de viziune devine mai îngust, devii mai radical și arțăgos și nu mai ai capacitatea de a te desprinde și de a privi de la o distanță care să-ți permită, fără a pleda pentru obiectivitate, să gîndești rațional asupra subiectului respectiv.

E un soi de corectitudine politică (etică mai degrabă) cu defecte din fabricație. Momentul acela în care simți nevoia de a pleda pentru perfecțiune asupra unui subiect fără a-l compara cu alternativele existente. E acea imparțialitate clamată de posturile TV și cu care nu sînt, personal, de acord: dacă au zece emisiuni în care critică coaliția de guvernare dau în contrapondere toate aberațiile lui Dragnea în direct, nefiltrate, needitate, neexplicate. Degeaba vii în studio și explici că nu are dreptate, cînd îl lași să vorbească fără absolut niciun filtru în primă fază. De aceea s-a supărat și lumea recent pe Digi24, care a început să dea live discursuri ale coaliției puterii de prin toată țara. Bun, situația de acolo e mai complexă, dar n-ai cum s-o rezumi în sintagme simple precum – „cumpărați politic” sau „neprofesioniști”. Deși mi se par în special aberante transmisiunile în direct cu promisiunile lui Firea din timpul ședințelor de Consiliul General, cu relevanță jurnalistică zero barat, dar difuzate aproape ședință de ședință, uneori chiar în formă de „breaking news”. „Întrerupem programul să o ascultăm pe Gabriela Firea în direct la ședința Consiliului General al Capitalei.” Și noi o ascultăm vorbind despre asfaltarea gropilor din București.

Dar cel mai clar se vede această falsă corectitudine (dau în ăia, dar dau și în tine) la noul partid format PLUS, ale cărui baze au fost puse de Dacian Cioloș. Un episod relevant de scos în evidență: Oana Bogdan, membră în conducerea centrală a partidului, a scăpat un porumbel pe Facebook, întrebată despre felul în care ar schimba trecutul, dacă ar putea, despre cum ar trebui să renunțăm cu timpul la proprietatea privată și „să trăim în grupuri în loc de cupluri”, cu niște tușe, să le numim, amuzante – să desființăm agricultura, să nu domesticim animalele, conviețuire armonioasă pe Pămînt etc. În loc să rîdem de astfel de idei, lumea le-a luat în serios, a acuzat-o pe femeie că este promotoare a socialismului, a trimis-o la Sighetu Marmației și a făcut-o în toate felurile. Inclusiv oameni din sau apropiați ai partidului „s-au detașat” de Oana Bogdan, ca de-un rîios într-un autobuz aglomerat, în timp ce jurnaliști respectabili au scris epopei despre „rușinea promovată de PLUS ca partid”.

Aceasta este, din punctul meu de vedere, exemplul cel mai bun de dublă măsură. Dacă „pe ăialalți” i-am trăsnit că-s „hoți, penali, distrug țara, antieuropeni etc.“, dăm și-n ăștia, să părem imparțiali, cu aceeași intensitate. S-a mutat virulența de la fără penali în funcții publice către acest subiect, iar lucrurile au degenerat la modul în care, ajutat și de propaganda pesedistă, mesajul dintr-un comentariu pe Facebook al unui membru PLUS a devenit politica din vîrful partidului și oamenii trebuie să se teamă că le ia Cioloș casele și pământurile, acești comuniști și sexo-marxiști.

E deosebit de toxică această dublă măsură. Nu poți să tratezi la fel un guvern care refuză cu încăpățînare criminală să facă o prioritate din construirea unei autostrăzi către cea mai săracă regiune din România cu un comentariu personal al unui politician ce poate fi interpretat în alte zece forme mai puțin toxice. În același timp, nu poți să nu-l semnalezi și să ridici un semn de întrebare, să-l întrebi pe om ce a vrut să zică și alte lucruri de bun simț. Jurnalistic, dacă lucrezi în presă, uman, dacă ești comentator online.

Dar Cioloș n-a scăpat niciodată de atacuri nedrepte (nu toate, că au fost și multe meritate) din partea „părții bune” a presei și societății. Mai țineți minte cum era luată în rîs soția fostului premier cînd pentru acele ședințe de „mindfulness” pe care le ținea pentru a îndrepta bunul curs al țării? Haios moment, preluat de toată lumea, ridiculizat la maximum, iar de anul acest aflăm că Londra vrea să introducă în peste 350 de școli ore obligatorii de „mindfulness”.
Nu vreau și nici nu are Cioloș nevoia să îi ia nimeni apărarea, dar sîntem deja destul de divizați fără să încercăm să mai generalizăm corectitudinea asta politică dincolo de limitele bunului simț, acest concept care devine mai abstract decît abolirea proprietății.