Președintele care uimește

„Președintele care unește” mi se pare cel mai mincinos și nerușinat slogan al vreunui politician de la toate alegerile pe care le țin minte. De cînd e ceva mai prezent în viața publică românească, încă dinainte să fie numit prim-ministru, Victor Ponta nu a făcut decît să canalizeze ura, frustrările și nemulțumirile românilor împotriva lui Traian Băsescu, cu ajutorul Antenei 3 și a Jurnalului Național ale lui Dan Voiculescu, cu ajutorul României TV a prietenului Sebastian Ghiță, cu ajutorul Cotidianului, care a și fost îngropat între timp din cauza acestui proces.

Desigur, președintele nu este lipsit de greșeli și defecte și nu spune nimeni cu capul pe umeri că nu trebuie tras la răspundere pentru derapajele sale, însă genul acesta de propagandă dusă ani la rînd a ajuns să separe multă lume în două tabere, iar cei care îl văd pe Băsescu ca fiind răul suprem îi urăsc cu visceralitate pe cei care încearcă să fie mai cumpătați. Cînd propaganda ta a ajuns să împartă oamenii în „băsiști” și „antibăsiști” și mai ai tupeul să candidezi la prezidențiale cu sloganul „Președintele care unește”, e clar cît de în serios îți iei electoratul.
Apropo de luat în serios, premierul și ai lui au spus după incidentele din turul I, cînd votul celor din diaspora a fost vădit îngreunat, că alegătorii de peste hotare au fost de fapt aduși acolo seara cu autocarele anume pentru a crea imaginea cozilor prea lungi la vot.

Desigur, cum Ponta e un pragmatic, știe că e în regulă să-i desconsideri pe cei care oricum nu te-ar fi votat, atîta timp cît le confirmi prejudecățile alor tăi, că „ăia, băsiștii sînt de vină”. Pentru că chiar dacă votanții Iohannis sau Macovei poate n-au nici o simpatie pentru președinte, cu ajutorul propagandei e ușor să-i transformi în ochii celorlalți în „băsiști” și să canalizezi ura pe care ai cultivat-o ani de-a rîndul împotriva unui om politic în direcția unei ținte noi, după cum îți servește intereselor.

Despre protestele care s-au iscat săptămîna trecută în orașele mari ale țării împotriva îngrădirii dreptului de vot a românilor din diaspora și a studenților din cîteva centre universitare din țară, premierul a spus bineînțeles că au fost pregătite de „echipa ACL-Traian Băsescu”. Din nou, firea pragmatică știe că nici aici nu e vorba de potențiali votanți, deci nu vor fi probleme dacă-i umilește și pe aceștia.

Acum premierul găsește diverse motive să amîne sau să evite dezbaterea cu Iohannis, spunînd printre altele că televiziunile ar fi mai serioase ca Universitatea de Vest din Timișoara; e cu atît mai penibilă lașitatea lui Ponta, avînd în vedere faptul că unul dintre puținele defecte ale lui Iohannis este exprimarea în direct, acesta fiind cunoscut pentru gafele din ultima vreme, care i-au și adus un ușor prejudiciu de imagine. Și se ocupă spațiul public cu fumigena aceasta a dezbaterei în loc să discutăm lucruri serioase, program politic și competențe. Ar fi oricum comic, mai ales pentru partenerii noștri occidentali, să finalizăm alegerile prezidențiale fără o dezbatere televizată între cei doi contracandidați. Dar nu surprinzător, pentru că dacă e vorba de nesimțire și manevre, Victor Ponta e președintele care uimește.