Răscumpărăți prin vot

Sîntem în aceeași oală, răsturnată într-un malaxor care merge-n gol. De la generațiile născute după ’89 se așteaptă foarte mult, crezîndu-se că au primit un lucru neînchipuit timp de 50 de ani în România: libertate. S-a așteptat același lucru și de la generațiile X, tinerii în vintrele cărora comunismul nu-și întinsese încă tentaculele. Dar atît ei cît și noi am evadat de îndată de ce s-au deschis granițele, rămînînd în țară doar dacă aveam ceva de cîștigat, din obtuzitate, din lipsă de posibilități sau dintr-un orgoliu inexplicabil. Ne-am depărtat de țară, fie c-am făcut-o trecîndu-i granițele sau refugiindu-ne pe Internet, pe platforme unde discuțiile despre patriotism sînt frumoase, inspiratoare, dar nu prind niciodată viață. Pe platforme sau în unghere unde ironia de țară, de oamenii din ea, de trecutul și viitorul ei sînt mai virale decît orice tulpină de Ebola.

Însă pe 2 noiembrie ne leagă ceva pe toți. Și pe nepăsători, și pe cei care au fugit și pe cei care au ales să rămînă. Pe cei care au trăit Revoluția în stradă, pe cei care au văzut-o la televizor, pe cei care s-au născut în buza ei și pe cei pentru care nu semnifică altceva decît o pagină prăfuită dintr-un manual de istorie pe care, oricum, nu l-au deschis niciodată. Pe 2 noiembrie e momentul să ne vărsăm speranțele și viitorul într-o urnă transparentă. Să materializăm 25 de ani de așteptări într-o ștampilă.

Putem să-l considerăm un drept, o obligația morală, una a trecutului sau a prezentului. Dar pe 2 noiembrie, trebuie să mergem la vot. N-am să vă irosesc timpul îndemnîndu-vă să alegeți pe cineva anume. Consumați hîrtia să-i votați chiar și pe Hunor, Brînză sau pe Funar. Doar ieșiți din casă, fără să cădeți în capcana scuzelor ieftine: „n-am cu cine, nu mă reprezintă nimeni”. Dacă nu ai pe cine alege din 14 candidați, du-te și plantează-ți ștampila în toate cele 14 căsuțe. Trimite mesajul că nu te reprezintă nimeni, că nu vrei să votezi un rău prea mic sau un bine prea mare. Fii anti-sistem, dar fă-o cu ștampila în mîna. Fă-o astăzi, ca peste 20 de ani, cînd părul începe să-ncărunțească zdravăn și stai duminică la masă, cu toată familia, să te poți uita în ochii tuturor de acolo, mai bătrîni sau mai tineri decît tine, și să le poți spune că ai făcut tot ce a ținut de tine, că nu i-ai lăsat pe alții să îți aleagă viitorul. Bun sau prost, cum îl vor așterne cei pe care i-am lăsat la timona țării.

A sosit momentul să nu ne mai lăsam guvernați de voturile cumpărate, de autocarele electorale, de sutele și miile de voturi manevrate în jocuri politice ieftine de culise, jocuri în care nu au cum să cîștige dacă ne opunem toți; nu pot fura mai mult decît putem noi vota. Pentru că votul este cea mai puternică armă pentru apărarea viitorul și răscumpărarea unui trecut de care sîntem sau nu conștienți. Și pe 2 noiembrie e timpul să le arătăm și lor asta.