Repetenți în Schengen

Știți cazul studentului căruia îi pui un 5 din milă (de grijă să nu-i distrugi iremediabil viitorul), cînd el merită undeva între 3 și 4, spe­rînd că asta îl va încuraja să se pună cu burta pe carte? Iar el, în loc să zică bogda­proste în sinea lui și s-o ia ca pe-un prilej de a-și schimba raportarea și atitudinea față de școală și învățare, se întoarce împotriva profe­sorului, să-l întrebe de ce el a luat 5, cînd se aștepta la o notă peste 8, chiar 9, de ce nu și 10? Așa este și România în raport cu U­niu­­­nea Europeană. Ca un student repetent, care refuză să își corecteze greșelile și mai de­gr­a­bă ar rămîne cu restanță și să scrie pe Face­book porcării despre profesor. Numai că în cazul țării noastre, miniștri ai USL își de­cla­ră public oprobriul față de UE și Ger­ma­nia, cu a ei Angela Merkel cu tot, lăsînd un scuipat la granița intrării în Schengen. „Da­că voi nu ne vreți, nici noi nu vă vrem!”. Iaca, fîs și la naiba, cu MCV-ul, cu Uniunea, cu tot.

Unui student rebel nu-i pasă de apre­cie­rea profesorului care îi spune că are proble­me grave în ceea ce privește asimilarea și a­pli­carea unor noțiuni fundamentale, șmai ales că munca lui pentru corectarea acestora es­te nu doar cvasi-inexistentă, ci este dublată și de abateri seriose de la normele de conduită academică. Nici României conduse de gu­ver­nul USL nu pare să îi pese că Ger­ma­nia s-a întors împotriva ei și nu mai are de gînd să îi dea notă de trecere în Schen­gen. Că, mai mult, s-a format pînă și un soi de co­mi­sie formată din patru state care o să stea ca portarii să apere mingile pe care e posibil să le mai trimitem în poarta UE de comple­zen­ță.

Profesorul n-are curaj să se înfrunte cu studentul cînd acesta îi cere socoteală. Nici UE cu România. Dragi studenți, să știți că școala nu o faceți pentru profesorii voștri, ci pentru voi. Dragi reprezentanți USL, nu cred că neintrarea în Schengen o să doară mai mult Germania decît o să ne doară pe noi. Să nu ne mai umflăm în penele pe care nu le avem, să dăm drumul cu încredere la sacrificii. Să începem să ne lepădăm de niște personaje și de niște obiceiuri putrede, ca studentul care își mai taie din statul pe Facebook și zilele de club. Ținînd cu dinții de voiculești, dînd pomeni la pensionari, n-o să primim notă de trecere. Măsurile de austeritate dor, dar sînt ne­cesare ca un vaccin. Dacă am putea să ne educăm să nu mai gîndim de azi pe mîine, am putea să vedem că euro-scepticismul a­ces­ta este o formă de miopie crasă, de ipo­cri­zie față de noi înșine.

De la o vîrstă este rușinos să mimezi nai­vi­tatea, așa îmi place să le spun studenților mei. De șase ani de cînd sîntem membri ai UE, cred că știm la ce este bună pîinea asta în care am fost primiți și cît de mult ne hrănește. Nu putem să spunem așa, senini, că nu servim și să ne botoșim că sîntem arătați cu degetul fiindcă sîntem corupți. Nu e ca și cum am putea pretinde că nu este adevărat ori că am putea să ștergem cu buretele a­ceas­tă tară ereditară. Însă am putea să începem să muncim. Este România pregătită pentru Schen­gen? Ni se spune că, „tehnic” (mulți nu știm ce semnifică acest tehnic), da. Este studentul pregătit să iasă din facultate, să îi dăm diploma ca să profeseze? Tehnic, nu. Dar cine spu­ne că are nevoie de diplomă pentru ceea ce el de fapt, nu a vrut niciodată cu adevărat să facă?

Laura PĂULEȚ