România și Europa cu două viteze

Trei partide naționaliste – Partidul România Mare (PRM), Partidul Noua Dreaptă (PND) și Partidul România Unită (PRU) – au anunțat weekendul trecut că formează o alianță nouă, Blocul Identității Naționale în Europa, adică BINE. Luate separat, nici unul dintre cele trei partide nu e luat în serios în mod special din punct de vedere electoral, însă împreună probabil au o șansă să treacă pragul electoral la următoarele alegeri. E îngrijorător și deloc de neglijat faptul că trendul ăsta extremist-naționalist-ultra-creștin și uneori antieuropean devine tot mai la modă în țările europene, ajutat într-o măsură considerabilă și de propaganda fake news care din Rusia. La nivelul general al publicului consumator de media, e mult mai ușor de digerat un mesaj alarmist, de tipul „imigranții care ne fură joburile, trăiesc din ajutor social și ne violează femeile” sau „nu mai vrem să fim sclavii Europei, ai NATO și ai multinaționalelor”, decît unul obiectiv și bazat pe fapte și argumente, statistici și așa mai departe.

În același timp, dacă mîine ar avea loc alte alegeri parlamentare, rezultatul nu ar fi foarte diferit față de cel din decembrie, cu toată supărarea provocată de OUG 13 și toți oamenii care-au fost în stradă. Românii sînt din păcate uituci și creduli și ușor de manipulat, mai ales în absența unui mesaj coerent și puternic venind dinspre o opoziție care oricum nu există. E trist că singura speranță în războiul cu monolitul PSD, USR, pare să fie blocat într-o criză de identitate, iar liderii săi incapabili de a mai părea credibili în toată povestea asta. Mai există o tînără speranță, Platforma Demos, singurii care au avut pînă acum curajul să-și asume și tema incomodă a drepturilor minorității LGBT, însă e ignorată cu desăvîrșire de mass media mainstream și nu știu cîtă tracțiune va reuși să prindă pînă la următoarele alegeri, dacă va reuși sau nu să creeze un efect de bulgăre de zăpadă, care să atragă membri noi și susținători. Iar Cioloș, care a anunțat, după ce discuțiile cu USR n-au părut prea promițătoare, că-și va crea propria formațiune politică, încă pare, la fel ca la ultimele alegeri, că nu e hotărît să meargă pînă la capăt și să se implice 100% în lupta politică cu actualii dinozauri.

Se tot discută în ultima perioadă despre o Europă cu două viteze, despre un nucleu dur european format din statele puternice, precum Germania, și o a doua categorie de țări mai slabe, însă România – mai ales prin prisma declarațiilor total iresponsabile ale unor lideri de vîrf din politica autohtonă, precum Tăriceanu – pare că nu vrea să prindă nici grupa mică. Inclusiv Bulgaria, țara vecină de care în mod tradițional rîdem, ne-a întrecut în aspecte esențiale precum construirea de noi autostrăzi. Cu o clasă politică total iresponsabilă, predominată de troglodiți cu gîndire de ev mediu, România nu doar că nu intră în a doua viteză a Europei, ba e cît se poate de mult în marșarier.