Sondajele, locul unde toată lumea are dreptate

Mă amuză mereu bucuria cu care oamenii citesc sondajele de opinie, mai ales cînd e vorba de politică, alegeri, voturi, referendum etc. Poate ați văzut săptămîna trecută un sondaj realizat de Europa FM despre intenția de vot, care dădea pentru prima dată PNL-ul peste PSD la alegerile europarlamentare din mai. Bucuria tuturor: față de un alt sondaj realizat în februarie, unde cele două partide erau la egalitate, cu puțin peste 22%, acum, iată, victoria democrației ni se arată ca luminița de capătul tunelului, iar PNL trece în fața PSD-ului în fața sondajelor.

Haideți să ne uităm puțin la cifre: PSD cotat cu 21,5%, PNL cu 25,2%… la cifrele astea credeați că mă refer, nu? Nu – haideți să nu uităm la marja de eroare, ultima propoziție citită de pe prompter și pusă în știrile publicate online. Marja de eroare asumată de IMAS (care nu înseamnă că nu poate fi considerabil mai mare) este de 3,1%. Deci două zile s-a înfierbîntat toată lumea de victoria PNL-ului bazîndu-ne pe cifrele unui sondaj care sunt practic, toate, în marja de eroare. Același sondaj, aplicați cei 3,1% în favoarea PSD și scăzuți de la PNL, pot arăta rezultatele răsturnate. Și e o problemă de logică elementară într-o redacție să mergi pe concepția că sondajele au putere de a reflecta atât de fidel realitatea încât să afirmi că Alianța USR-PLUS e într-o scădere ușoară în sondaje de la 17,9 la 17,7, cînd marja de eroare e de 15 ori mai mare decît această diferență.

Ce am putea reține din acest sondaj, însă? Deși, dacă ne uităm la ce s-a întîmplat la alegerile americane din 2016, chiar și la prezidențialele de la noi, am putea spune, sincer, că nimic. Eu aș reține faptul că în momentul de față președintele Iohannis deține un grad foarte mare de încredere din partea populației. Sondajul IMAS îl cotează cu 44,3% preferințe de vot, fiind urmat de Tăriceanu cu 16,1%, Ponta cu 12,4%, Cioloș cu 11,7% și Dragnea cu 8%. Este relevant de ținut cont și cum anume se fac aceste sondaje, în care oamenii sunt întrebați, telefonic sau pe tabele, pe cine ar vota ca președinte dintr-un șir de nume.

Fără a fi sociologi sau politologi, din acest cifre deducem, spre exemplu, că votanții coaliției de guvernare, dacă ar vrea să producă un candidat comun, ar putea să cumuleze cifrele celor doi candidați – Dragnea și Tăriceanu, fiindcă e vorba de oameni care oricum vor vota în direcția respectivă (ca să nu-i catalogăm cu dizgrațiosul „electorat captiv”, de parcă votanții ar fi turme fără personalitate). Însă nu e obligatoriu ca procentele lui Cioloș să se ducă integral către Iohannis, cum nici ale lui Ponta nu vor merge toate către Tăriceanu sau Dragnea, în condițiile în care coaliția va avea în persoana unuia dintre cei doi un candidat unic la prezidențiale.

Prin urmare, în momentul de față, nu există un personaj politic care să se bucure de încrederea pe care o are Iohannis, iar un sondaj care să aibă în ecuație personaje precum Augustin Lazăr sau Laura Codruța Kovesi ne-ar putea arăta cît de mult sunt contra sistemului sau pro-Iohannis aceste presupuse voturi. Relevanța lor pînă la alegerile prezidențiale nu este însă foarte mare, fiindcă s-ar putea, spre exemplu, ca mulți dintre cei care l-ar vota pe Iohannis acum să n-o mai facă atunci cînd o să apară sigla PNL pe toate afișele.